Hunedoara: PORTRET / Angela Andrioni, ostatică în autobuzul morţii

Hunedoreanca a supravieţuit incidentului terorist din 23 august 1981, cel mai grav caz de luare de ostatici din istoria României moderne.

Profil

Născută. 25 august 1948.
Studii. Bacalaureat.
Familie. Văduvă, un copil.

23 august 1981. Haţeg.  Ora 08.00. Plin de pasageri, autobuzul cursă regulată Haţeg-Hunedoara aşteaptă  ordinul de plecare la peronul autogării.  Începe cel mai dramatic incident terorist din perioada comunistă. Trei tineri, conduşi de Andrei Drăgănescu, un recidivist, iau ostatici dintr-un autobuz  plin cu civili. Teroriştii sunt înarmaţi până-n dinţi şi cer 30.000 de dolari şi un elicopter sanitar care să-i ducă în Occident.

Cu pistolul la tâmplă, şoferul autobuzului este nevoit să facă o cursă a terorii spre Aeroportul din Timişoara. La Ghiroda, o comună din judeţul Timiş,  Securitatea şi Armata fac un baraj în faţa autobuzului. Lipsa de profesionalism a negociatorilor îşi spune cuvântul. Civilii sunt prinşi sub o ploaie de focuri din afară şi dinăuntru.  Scene apocaliptice se consumă în spaţiul mic al autobuzului. Bilanţul numără şapte morţi şi zeci de răniţi. Mărturiile din achetele ulterioare şi de la proces pomenesc despre o scenă  incredibilă: ca o leoaică, o femeie îl dezarmează cu mânile goale pe şeful teroriştilor, îl doboară la pâmânt şi-l imobilizează punându-i piciorul pe gât.

Acea femeie este Angela Andrioni.  „Drăgănescu  mi-a pus mitraliera la cap şi a ordonat  să ies afară şi să negociez cu militarii. Pentru că am refuzat, mi-a spus că-mi împuşcă copilul. Atunci m-am repezit la el, l-am doborât şi l-am călcat pe gât. A sărit şi o femeie gravidă care se urcase la Recaş să-l ţină de picioare pe ticălos. L-aş fi omorât atunci, dacă nu mă lua unul din spate cu o rafală. M-a lovit în picior, dar pe femeia gravidă a rănit-o grav”, îşi aminteşte Angela Andrioni.

„Cursă” specială

Angela Andrioni se urcase în autobuzul morţii împreună cu soţul şi cu băiatul ei care avea atunci 10 ani. Teroriştii au pus în parbrizul autobuzului o tablă cu inscripţia „Cursă specială”.  „A fost într-adevăr  o cursă sângeroasă. La ordinul lui Drăgănescu, şoferul oprea în staţii să ia călători.  Priveam pe geam la oamenii care se înghesuiau să urce. Habar nu aveau că se băgau singuri în gheara morţii. La Recaş s-au urcat foarte mulţi. Am remarcat în staţie o femeie gravidă şi pe bărbatul ei. Au fost împuşcaţi amândoi”, povesteşte Angela Andrioni.

Măcelul de la Ghiroda

„Pe bărbatul meu l-a omorât un glonţ venit din afară prin geam. L-a omorât Armata. La Ghiroda toată lumea trăgea în noi. În autobuz alunecai pe sânge. În faţa mea, bărbatul şi femeia muriseră împuşcaţi de terorişti. Bărbatul meu se sprijinea mort de mine, iar copilul îl aveam pitit sub scaun. Gloanţele zburau în toate părţile, toată lumea urla, a fost iadul pe pâmânt”, spune femeia.  Angela Andrioni a reuşit să sară cu copilul pe geam şi a ajuns în viaţă la adăpost. 

Intrebări şi răspunsuri

Cum s-au purtat autorităţile comuniste după incident?
La proces, au şters din declaraţia mea toate referirile la focurile de armă trase de Armată şi Securitate înspre autobuz. Asta nu trebuia să se ştie! Pe urmă, la Ghiroda, mi-au smuls din pământ crucea pe care am ridicat-o la marginea drumului acolo unde a murit bărbatul meu.

Un martor a declarat la proces că printre morţi era şi o fetiţă? Ştiţi cine e?
Din câte am înţeles, era una din nepoatele şoferului. Drăgănescu a împuşcat-o ca să ne intimideze când am vrut să coborâm din autobuz la Hunedoara. Fetiţa mânca o pară şi aşa a omorât-o, cu para în mână.

Nu mai are bucurii în viaţă

„Îmi plăceau dimineaţa, soarele, viaţa, omul meu. Din 1981 nu îmi mai place nimic. Drama prin care am trecut mi-a ucis practic pofta de viaţă. De 28 de ani nu mă mai încântă nimic pe lumea asta ”, mărturiseşte Angela Armioni.