Hunedoara: PORTRET / Alexandru Perţa Cuza împodobeşte oraşele cu troiţe

Artistul sculptează în lemn de mai bine de jumătate de secol, iar în ultimii 20 de ani a ridicat peste 2.500 de astfel de monumente

Profil
Născut: 20 ianuarie 1946, Târgu Lăpuş, Maramureş.
Studii: Absolvent al Şcolii de Artă din Baia Mare.
Experienţă: Sculptează în lemn de la vârsta de 9 ani.

Alexandru Cuza Perţa a crescut la ţară, în satul Rogoz din Ţinutul Maramureşului, şi a învăţat dulgheria de la tatăl său. „El îmi spunea: dragul tatii, să nu dai banii pe ceea ce îţi poţi face singur”, îşi aminteşte meşterul. Cuza Perţa (primul nume provine de la soţia lui, Aurica, strănepoată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza) povesteşte că a obţinut primii bani pe un obiect lucrat de el la vârsta de nouă ani.

„Am cioplit o nuia, pe care mi-am încrustrat iniţialele mele, P şi A, şi iniţiala satului Rogoz: PAR. Mânam oile pe un drum de ţară când, în spatele meu, dintr-o maşină Volga, un domn mi-a făcut semn să merg la el. Mi-a aruncat 25 de lei pentru bâta pe care o cioplisem, a luat-o şi a pornit mai departe”, spune meşterul. De atunci, peste mai bine de jumătate de secol, sculpturile lui au ajuns în întrega lume. Cel mai mult, spune artistul, i-au plăcut troiţele.

A făcut 2.500 de troiţe

„Pe prima am aşezat-o în faţa Catedralei Mitropolitane din Timişoara, imedat după Revoluţie. Am fost sfătuit de nişte preoţi apropiaţi mie să continui să fac troiţe şi, de atunci, nu m-am mai oprit. Am numărat în jur de 2.500 de troiţe lucrate de mine, în ultimii 20 de ani. Cele mai multe au fost aşezate în Bucureşti. Altele au ajuns la Galaţi sau la Alba Iulia, iar unele peste graniţele ţării: în Ungaria, Ucraina, Iugoslavia şi în Basarabia. Le-am ridicat din spirit de patriotism”, mărturiseşte artistul.

Este ataşat de tradiţie

Pe lângă troiţie, meşterul sculptează porţi de lemn şi împodobeşte cu decoruri tradiţionale obiecte mai mici, pentru uz casnic, cioplite în acelaşi material. Lucrează şi măşti populare (numite şi paznicii curţii), chipuri hidoase pe care ţăranii le agăţau în trecut pe garduri şi la porţi pentru a speria duhurile rele.

Chiar dacă este ocupat aproape întreaga zi modelând lemnul, din meseria de artist popular Alexandru Perţa nu a prosperat foarte mult. „Merg cu lucrurile la târguri, iar oamenii vin şi le văd. Nu sunt un comerciant, nu cioplesc lemnul doar pentru a obţine profit de pe urma acestei îndeletniciri”, spune Alexandru Cuza Perţa.

În prezent, meşterul vrea să ducă tradiţia populară mai departe. Şi-a luat ucenici, câţiva tineri, dar a observat că după un anumit timp cei mai mulţi dintre ei consideră că ştiu suficient de mult şi nu se mai lasă îndrumaţi. „Eu şi după jumătate de secol în care am lucrat lemnul, îmi dau seama că mai am de învăţat”, mărturiseşte, cu sinceritate, artistul.

Întrebări şi răspunsuri

Este dificilă sculptarea troiţelor?

Sunt anumite reguli care trebuie respectate. Eu realizez troiţele din lemn de stejar sau ulm, pentru că sunt mai rezistente. Troiţa reprezintă răstignirea, iar fiecare icoană îşi are rostul ei şi ocupă o anumită poziţie pe troiţă. Maica Domnului şi ucenicul Ioan, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sau Arhanghelii Mihail şi Gavril îl însoţesc cel mai adesea pe Mântutorul răstignit, înfăţişat pe troiţă.

Ce obiecte populare sculptate în lemn sunt pe placul hunedorenilor?

Oamenii cumpără găleţi de lemn. Sunt obiecte de decor pe care le folosesc pentru a pune florile în ele. Crucile de lemn şi scaunele au şi ele trecere.

De ce este nevoie pentru a fi un bun dulgher?

Eu am pus foarte multă pasiune în meseria mea, pe care nu o consider o îndeletnicire oarecare. Meşteşugul lemnului este uşor şi frumos atunci când ajungi să îl stăpâneşti.

Ce-i place
Alexandru Cuza este o persoană darnică. El spune că uneori, impresionat de aprecierea pe care oamenii o arată faţă de lucrările lui, le dăruieşte cu plăcere unele obiecte pe care le-a sculptat. Îi face plăcere, de asemenea, să privească munca altor artişti populari şi speră ca tradiţiile specifice românilor să nu se piardă.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac chinezismele. Locul lor nu este în târgurile de artă populară. Totodată, nu îmi place să mă ţigănesc la preţ cu clienţii aşa cum fac alţi comercianţi, pe care i-am văzut chiar ajungând să se bată cu cumpărătorii”, a spus meşterul popular.