Adrian Sitaru este un Picasso al peliculei

Hunedoreanul transformă cotidianul, aparent banal, în cronici ale unei umanităţi de multe ori ratate. El povesteşte că a devenit regizor de film privind opera marilor maeştri. Pentru regizorul de film Adrian Sitaru, România rămâne etern „o ţară în curs de dezvoltare”.

Fata care vinde îngheţată. Vecinul de la parter. Colegul de serviciu. Oameni pe lângă care trecem zilnic şi care, adeseori,  încarnează poveşti de viaţă tulburătoare. Sunt tipurile de personaje, anti-star,  pe care regizorul Adrian Sitaru le cultivă cu succes în peliculele sale, oferindu-ne story-uri de un realism crud,  la care aderăm prin empatie.

În zece ani de carieră, documentarele, scurt-metrajele şi, mai nou, filmele de lung metraj semnate de Adrian Sitaru i-au adus regizorului hunedorean peste 40 de premii naţionale şi internaţionale.

Pornit să devină inginer de calculatoare, Adrian Sitaru, a început să se reconvertească profesional încă din prima sa studenţie. „La Timişoara am dat de cinematecă, de Tarkovsky, Fellini, Bergman şi m-am îndrăgostit pe loc, am înţeles ce înseamnă să fii regizor şi am simţit organic că asta trebuie şi ştiu să fac”, se confesează regizorul. Numai pentru că face parte din acea categorie restrânsă a oamenilor care ştiu ce vor, a putut trece peste eşecurile începutului, printre care cele trei admiteri ratate „din prima probă” la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică. „Atunci mi-am luat o cameră video cu care am început de unul singur să-mi fac primele filmuleţe”, îşi aminteşte hunedoreanul.

Fără compromisuri

Pentru regizorul de film Adrian Sitaru, România rămâne etern „o ţară în curs de dezvoltare”. Deşi a confirmat cu repetiţie valoarea sa, hunedoreanul nu are nici „un pont” care i-ar permite o relocare profesională peste ocean. „E o provocare pe care nu aş rata-o. Depinde însă ce compromis ar trebui să fac. Cred că mai departe de a accepta impunerea actorului principal nu aş putea să merg”, spune hunedoreanul.

Întrebări şi răspunsuri

Formulaţi  o idee de film pe care aţi dori să-l realizaţi în viitor.
Un love-story ciudat. De exemplu o dragoste platonică până la boală.

Ce stil de lucru aveţi cu actorii?
Preiau ce am auzit de la ei: foarte liber, creativ, comunicativ.

În filmele realizate, aţi fost 100  la sută liber în exprimare?
Am avut norocul până acum să fiu sută la sută independent. Era digitală a permis o „ieftinire” notabilă a facerii de film. Costurile mai mici dezleagă practic libertatea de exprimare.

PROFIL
NĂSCUT. 4 noiembrie 1971
EDUCAŢIE. IPTVT „Timişoara”, specializarea Calculatoare, Universitatea Media
EXPERIENŢĂ. Peste 10 de ani de regie de film
FAMILIE. Necăsătorit