Ştefania Moga - trăieşte în paşi de dans
0Este coregraf de 17 ani şi acum învaţă mai mult de 120 de copii să danseze. A visat să devină balerină dar veniturile familiei nu i-au putut deschide drumul spre performanţă.
Tania, aşa cum o ştiu prietenii, vorbeşte despre dans ca şi cum ar fi marea ei iubire. Când era mică, pentru a mearge la antrenamentele de gimnastică, se furişa de acasă inventând diferite scuze părinţilor.
„Părinţii mei îmi spuneau să pun mâna să învăţ şi să las dansul. Atunci când m-am înscris am plecat cu patru colege fără să ştie ai mei. Aveam 11 ani”, povesteşte Tania.
A dansat dintotdeauna însă visul ei de a deveni balerină nu a devenit realitate. Părinţii ei aveau venituri modeste iar pregătirea acesteia ar fi însemnat costuri suplimentare.
„Baletul clasic mi-a plăcut de când mă ştiu. Mi-aş fi dorit să-mi pot realiza visul dar nu au fost posibilităţi. Când am început eu să merg la gimnastică eram deja prea mare. Părinţii mei aveau grija surorii mele pentru a o susţine la facultate. Eu fiind mai mică, m-am sacrificat”, spune coregraful.
A dansat pe poante
Profesoara de gimnastică Liliana Boboc, a fost cea care i-a îndrumat paşii Taniei în gimnastica ritmică şi dans. Împreună cu formaţia din care făcea parte, giurgiuveanca a urcat pe podiumul mai multor competiţii judeţene şi naţionale.
„Înainte de Revoluţie se organizau o mulţime de competiţii sportive. N-am putut să fac balet clasic aşa cum am vrut, dar dansam pe poante. Era foarte greu dar îmi plăcea”, mai spune Tania.
După terminarea liceului, recunoştinţa pentru munca şi talentul giurgiuvencei au venit chiar din partea coregrafei Liliana Boboc, cea cu care se pregătea.
„Înainte de a pleca din Giurgiu, profesoara mea m-a chemat şi mi-a spus că sunt cea în care are încredere să-i predea ştafeta. Am rămas impresionată, a fost cu adevărat o onoare pentru mine”, mărturiseşte coregraful.
Din 1993, imediat după ce a absolvit cursurile de coregrafie, s-a angajat la Centrul Cultural Ion Vinea. În 2007 s-a gândit să se îndrepte şi spre folclorul românesc şi a activat ca şi coregraf la Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Giurgiu dar şi ca membru în ansamblul folcloric. În 2007 s-a reinters la Centrul Cultural Ion Vinea şi acolo ăşi desfăşoară activitatea şi în prezent.
Tania lucrează acum cu peste 120 de copii pe care-i învaţă să danseze şi să fie graţioşi în mişcări şi se ocupă de două formaţii de dans, Fantazia şi Mini-Dance, cu care a câştigat în 2010, locul 2 la Olimpiada Copiilor de la Bacău. Vrea să reînnoiască trupa de majorete şi are planuri mari pentru cu trupele de care se ocupă.
Ce-i place
Familia e totul pentru ea, dar în acelaşi timp spune că iubeşte toţi copiii cu care lucrează şi spune că uită de orice problemă când e în mijlocul lor.
Nu-i place
„Nu-mi place minciuna. Prefer să mi se spună în faţă adevărul, oricât de dur ar fi.”
Întrebări şi Răspunsuri
Ţi-ai dori ca unul dintre copiii tăi să aleagă acelaşi drum ca şi tine?
„Mi-ar plăcea să-i văd că vor să facă gimnastică şi dans, dar aş vrea să facă performanţă. Să facă mai mult decât am putut eu”, spune coregraful.
Care este cel mai mic copil cu care ai lucrat şi care e vârsta la care părinţii ar trebui să-şi înscrie micuţii la dans ca să-şi dezvolte aptitudinile?
„Am lucrat şi cu copii de trei ani. Sunt copii care pot prinde mişcările chiar şi la patru ani....e nevoie de ambiţie şi talent. Nu toţi merg mai departe, dar dacă sunt energici, dansul e cel mai bun mod de a consuma această energie.