Profesorul Mateescu, cel mai vârstnic cetăţean de onoare

La 102 ani împliniţi, fostul profesor este unul dintre cei mai longevivi giurgiuveni. „Fără tutun, fără băutură şi cu familia aproape de fiecare dată” – aşa îşi explică bătrânul cum reuşeşte să fie în formă la vârsta lui.

Născut la un an după răscoala ţărănească din 1907 în comuna buzoiană Căldărăşti, decanul de vârstă al şcolii giurgiuvene, Ion Mateescu, îşi povesteşte viaţa cu o dezinvoltură incredibilă. Chiar dacă auzul nu îl mai ajută ca altădată, iar vârsta i-a turnat parcă plumb în picioare, privirea i-a rămas la fel de ageră ca pe vremuri.
 
„În anul 1928 eram student la Facultatea de Matematică. Un an mai târziu a trebuit să mă înscriu şi la Institutul Superior de Educaţie Fizică şi Sport ca să beneficiez de cazare şi masă”, îşi începe el povestirea. Ajuns în 1933 la Giurgiu ca profesor suplinitor de Educaţie Fizică la Liceul „Ion Maiorescu”, avea să se stabilească aici definitiv, căsătorindu-se cu o giurgiuveancă. Din anul 1948 a devenit profesor de matematică la acelaşi liceu, unde a rămas până în 1968. Zeci de generaţii de elevi i-au trecut prin mână. Este respectat şi acum pentru ceea ce a făcut pentru şcoala giurgiuveană.

„Munceşte ca şi când n-ai muri niciodată!”

Supravieţuitor al celor două războaie mondiale şi al regimului comunist, se mândreşte cu faptul că a strâns mâna unor personalităţi precum Carol al II-lea, Mihai I sau Ion Antonescu. Toată viaţa a rămas fidel următorului dicton: „Munceşte ca şi când n-ai muri niciodată, şi îngrijeşte-ţi sănătatea ca şi când ai muri mâine!”.

Deşi pensionat de mai bine de 40 de ani, fostul profesor rămâne ancorat în viaţa socială a oraşului. „Chiar dacă cuvântul meu nu mai are putere, mă interesează în continuare Giurgiu. Particip la întâlnirile promoţiilor cărora le-am predat, iar uşa mea este tot timpul deschisă oricui are nevoie de un sfat sau de o  vorbă bună”, afirmă el.

Face gimnastică!
 
Rugat să explice secretul longevităţii, Mateescu susţine că este vorba de o moştenire de familie. „Eu cred cu tărie că este vorba de o genă a longevităţii, una ereditară, din partea mamei. Ea a trăit 91 de ani”, spune el.
„De asemenea, am dus o viaţă echilibrată. Fără tutun, fără băutură şi cu familia aproape de fiecare dată. Degeaba ai gena bună dacă nu ai grijă de ea”, explică fostul profesor. Un rol important l-a jucat şi sportul. „Fac gimnastică şi acum!”, ni se confesează bătrânul. „Niciun muşchi şi nicio articulaţie nu trebuie să lenevească. Unele mişcări le fac în pat, altele în fotoliu, iar pentru pentru spate am un aparat special” declară mândru acesta, subliniind faptul că s-a iniţiat şi în reflexoterapie.