Giorge Dumitru - "Tatăl" handbalului giurgiuvean

Păstrează legătura cu mulţi dintre foştii elevi. Unii au ajuns handbalişti în prima divizie a ţării, alţii evoluează în străinătate sau în naţionala României. „Cea mai mare satisfacţie o simt atunci când primesc un telefon sau o vizită din partea lor”.

A pregătit şi a format generaţii întregi de sportivi. Mulţi dintre ei s-au realizat în sport sau într-un alt domeniu. „M-am născut cu mingea în braţe şi o voi lua cu mine în coşciug” afirmă profesorul care predă arta handbalului la „Palatul Copiilor” din municipiul Giurgiu.

Cu handbalul a început să cocheteze în liceu, ajungând printr-o întâmplare să evolueze în poartă. „Primul sport pe care l-am practicat a fost fotbalul. Cu handbalul am început mai târziu puţin. Lipseau portarii de la antrenament, aşa că am fost aruncat eu în poartă. N-am mai ieşit de-acolo niciodată” zâmbeşte profesorul giurgiuvean.

„Am şi acum o poză din acea perioadă Am scris pe fotografie «Singurătatea portarului de handbal». În cadrul unei echipe, greşeala portarului este fatală. Nu ai voie să greşeşti. În carieră m-am ghidat după dictonul: «Cu cât eşti mai nebun, eşti mai bun»”.

Pentru că în Giurgiu nu exista echipă de handbal, Giorge Dumitru a continuat să activeze ca portar de fotbal la „Olimpia”, primind şi un loc de muncă la Fabrica de Zahăr, „sponsorul” echipei. Tinereţea l-a determinat să îşi dorească altceva. „Îmi doream să urmez o facultate. Prin intermediul unui prieten am ajuns la Suceava cu legitimaţia de fotbalist în buzunar şi nu la Bucureşti aşa cum le spusesem părinţilor”.

Decizia lui Giorge Dumitru avea să fie cea câştigătoare, acesta intrând la facultate şi ajungând ulterior profesor de educaţie fizică şi sport, fiind cooptat în anul 1973 în lotul echipei de handbal CSU Suceava, cu care a promovat în Divizia B. „Am avut oferte numeroase de la echipe din prima divizie. Nu am vrut să plec pentru că îmi spuneam mereu «Decât mic la echipă mare, mai bine mare la echipă mică»”.

După ce a renunţat la cariera de handbalist, a devenit arbitru şi antrenor de handbal cu numeroase rezultate atât la fete cât şi la băieţi.

Reîntoarcerea la vatră

A revenit la Giurgiu în 2003 şi s-a angajat ca profesor la Palatul Copiilor, începând să meargă în şcoli pentru a depista tineri cu calităţi handbalistice. Dumitru a reuşit până la urmă să îşi formeze în fiecare şcoală un nucleu de sportivi. „Am început cu o echipă de fete, la liceul Economic. Pentru că nu exista echipament, fetele jucau cu tricouri pe care scria Suceava” rememorează Giorge Dumitru.

Un an mai târziu a luat naştere o clasă cu program sportiv cu profilul handbal, tot la «Economic», echipă preluată în 2006 de CS Dunărea Giurgiu şi participantă în campionatul naţional de Juniori I. Antrenorul giurgiuvean a schimbat generaţiile anul trecut, reunind tot sub cupola Dunării Giurgiu o echipă de juniori II provenită din două grupe ale Palatului Copiilor. „Indiferent de ceea ce se întâmplă din punct de vedere financiar şi organizatoric, eu voi fi pe teren tot împreună cu elevii. Dacă cineva se va gândi vreodată să facă mai mult pentru handbal, ne găseşte pe teren”.
 
Profil
NĂSCUT: 17 octombrie 1951, Giurgiu
STUDII: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Iaşi din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” şi Facultatea de Drept, „Spiru Haret”, Giurgiu
FAMILIE: căsătorit, are un fiu în vârstă de 36 de ani, doctorand în istorie la Sorbona

CE-I PLACE: Giorge Dumitru iubeşte florile şi este atras de grădinărit. „Nu pot să fiu încorsetat de aceea îmi place probabil atât de mult libertatea pe care ţi-o oferă natura. Nu mi-a plăcut munca de birou. Am preferat să fiu tot timpul cu copiii pe teren” susţine giurgiuveanul.
CE NU-I PLACE: „Nu îmi plac persoanele fără un scop în viaţă, care nu lasă absolut nimic în urmă” declară profesorul giurgiuvean care suferă din cauza faptului că România a început să nu mai conteze în handbalul masculin mondial la nivel de echipe naţionale.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Este mai uşor să antrenezi fete sau băieţi?
Practica m-a învăţat că fetele sunt mai uşor de antrenat datorită docilităţii şi a faptului că se încadrează mai uşor în cerinţele tactice ale antrenorului. Obţii rezultate mult mai uşor cu ele, condiţia de bază constând în capacitatea de a fi un bun psihopedagog.
Care este cea mai mare dorinţă a profesorului Giorge Dumitru?
Visez la ziua în care la Giurgiu va fi înfiinţat un liceu cu program sportiv. Este singura soluţie dacă vrem să facem cu adevărat performanţă. În caz contrar doar ne furăm căciula unul altuia. Cu aceşti copii trebuie să lucrezi ştiinţific şi nu după ureche.