VOCEA MOLDOVEI Guvernul mi-a dat de Paşte „cogenerare de înaltă eficienţă”. Adică o nouă taxă!
0Dar cel mai tare mă uimeşte faptul că am ieşit din criză şi, totuşi, mielul de Paşte costă cât o vacă!
Băi frate, ăştia, alde Guvernoiu, au luat-o rău pe arătură. Nimic nu mai merge în ţara asta, toate se scumpesc, oamenii mor cu zile, dar ei, ca-ntr-o faimoasă reclamă nedifuzată pe TV din motive de CNA, o ţin pe-a lor: Batman! Adică, gata, am ieşit din criză!
Să fim bine înţeleşi! Nu dau vina pe ei că s-au scumpit cartofii. La urma-urmelor, nu mă obligă nimeni să mănânc cartofi. Pot să trec pe kiwi, broccoli sau alte mărfuri exotice. Sunt un om liber din acest punct de vedere, nu?
Nici nu pot să-i blamez că mielul de Paşte costă cât o vacă. Decizia preţului aparţine ciobanilor (şi a samsarilor), nu a ministrului Agriculturii. Apropo, cine mai e şef peste ogoarele patriei?! Că nu se aude nimic dinspre această autoritate de care depinde siguranţa stomacului naţiei...
Oricât aş încerca să o sucesc din condei, n-am cum să zic că Boc e vinovat că s-a închis fabrica de şosete. Pai ce? El a manageriat firma?! Nu! A manageriat-o un nene care, din profitul pe care l-a scos ani de-a rândul, şi-a făcut vilă, şi-a luat Mercedes ultimul răcnet şi a văzut toată lumea. N-a pus bani albi deoparte, pentru zilele negre, iar acum suportă efectul. Din păcate, nenorocirea apasă şi pe salariaţii lui, ajunşi şomeri după ce 20 de ani au muncit, ca proştii, pe salariul minim pe economie şi cu speranţa că atunci când nenea patronul s-o sătura de prosperitate o sa le mai pună şi lor o sută, două la leafă.
Nu reproşez nimic din toate astea Guvernului. Deşi sunt tentat să o fac, pentru că ştiu ce mecanisme au stat la baza scumpirii cartofilor, a trasnformării preţului mielului în cel de taur de 300 de kile şi a falimentului fabricii de şosete.
În schimb, nu pot să nu mă enervez la culme pentru că, de Paşte, iepuraşul guvernamental mi-a dat (mie, dar şi vouă, ceilalţi vreo 21 de milioane de români) o nouă taxă. O taxă subtilă şi perfidă.
Se numeşte „contribuţia la cogenerarea de înaltă eficienţă" şi este explicată la factura pentru curentul electric. „Explicată" e un fel de a spune, pentru că nu este deloc clar de ce fiecare român care are contract cu Electrica trebuie să achite lunar, în medie, circa jumătate de euro.
În schimb, e clar că de la cei circa 5 milioane consumatori români de curent se adună, elegant, 2,5 milioane de euro pe lună. Exact ca-n povaţa hoţului deştept: decât să furi mult de la unul, mai bine furi câte puţin de la mulţi, că nu se bagă seamă!
Unde vor ajunge aceşti bani (30 de milioane de euro pe an) şi cum vor fi ei folosiţi, sunt extrem de curios să aflu. Deşi, ca să fiu sincer, deja bănuiesc: Ministerul Economiei şi ANRE vor demara nişte programe de finanţare pentru energii alternative. Iar fondurile vor fi absorbite rapid de „băieţii deştepţi din energie", care vor spune „bogdaproste", care vor cotiza unde trebuie.
Precizez că acest scenariu nu a fost inventat de mine şi că este inspirat, din păcate, din realitate...