VOCEA MOLDOVEI/ Americanii ne-au furat reforma sanitară

De două decenii, atunci când ne îmbolnăvim şi suntem nevoiţi să cumpărăm medicamente, când avem nevoie de analize şi trebuie să le plătim şi când pentru o intervenţie chirurgicală aducem de acasă inclusiv lame de bisturiu şi sondă de intubaţie, ne întrebăm furioşi de ce ni se mai reţin bani pentru asigurările sociale de sănătate.

Preşedintele Barack Obama şi-a pus în cap majoritatea americanilor pentru că a iniţiat, promovat şi promulgat Legea reformei în Sănătate. Nu-i aşa că şi dumneavoastră vă provoacă lehamite expresia "reformă în Sănătate" ? Oficiali din 14 state americane au deschis o acţiune în instanţă pentru a bloca reforma sanitară a lui Obama argumentând că „ obligă la acţiuni fără acoperire cu resurse financiare".

Noi românii ştim câtă dreptate au acei oficiali americani, o simţim pe pielea noastră atunci când ne îmbolnăvim.

Obama a ales să schimbe un sistem sanitar bine articulat şi funcţional, cu unul de tip social (cum este cel de la noi) pentru a-şi asigura voturile unei zecimi dintre americani, cei aflaţi în grija statului.

Cam aşa stă treaba şi la noi. O minoritate munceşte pentru asigurarea asistenţei medicale gratuite destinate majorităţii. Cum naiba să ai medicină la standarde adecvate dacă pentru finanţarea acesteia munceşte şi plăteşte doar o treime din populaţie ?

De aceea, de 20 de ani, o ţinem tot într-o reformă a sistemului sanitar bazată pe reducere (de paturi în spitale, de liste de medicamente compensate şi gratuite) cu un singur efect: o criză perpetuă.

Soluţii pentru a pentru a ajunge să avem medicină la standardele lumii civilizate există. Un prim pas ar fi institurea dreptului de a alege între asigurarea de sănătate socială şi cea privată. Trebuie să înceteze reţinerea cu japca a contribuţiei personale la Fondul asigurărilor sociale de sănătate !

În loc de 5,5 %, corect ar fi să plătim doar 1 %, procent destinat exclusiv finanţării asistenţei medicale de urgenţă cu caracter social. Restul de 4,5 % ar trebui să ni se permită să-l plătim firmelor de asigurări private de sănătate.

Acest tip de asigurări ne-ar permite accesul la medicina privată de performanţă, care, cel puţin în România, a depăşit-o din toate punctele de vedere pe cea de stat.

Drept rezultat, s-ar dezvolta o reţea de clinici private moderne, al căror personal salarizat ca în Occident nu ar mai avea niciun motiv să plece din ţară pentru a lucra în condiţii mai bune şi pe alţi bani.

La o primă apreciere, asigurările private şi aceste spitale ar fi accesibile doar românilor cu venituri mari, dar nu este aşa ! Acum, dacă te internezi într-un spital de stat, plăteşti pentru tot: de la medicamente şi materiale sanitare, până la diferenţa dintre un salariu decent şi cel încasat de medicul şi asistentele care-ţi acordă îngrijiri (adică şpaga de rigoare).

Trăgând linie şi adunând, spitalizarea „la stat" costă aproape cât cea într-o clinică privată, dar se oferă oferă un minimum de tratament şi condiţii de spitalizare mult inferioare. De fapt, costă chiar mai mult pentru că trebuie puse la socoteală şi contribuţiile de sute de lei reţinute în fiecare lună din salariu, fără niciun folos.
Reţinerea acestora cu japca se face în virtutea principiului solidarităţii sociale. Este nevoie şi de solidaritate, nimic de zis, numai că banii adunaţi de la cei care muncesc nu sunt suficienţi pentru asistenţa medicală necesară întregii populaţii.

Rămânând consecvent populismului, statul nu va reuşi să scoată din criză sistemul sanitar care se prăbuşeşte. Şi odată prăbuşit, nu va mai fi bun nici măcar pentru a aduce voturile asistaţilor social.

De aceea, este de mirare să-l vezi pe tocmai preşedintele american îmbrăţişând falimentarul nostru sistem de reformă sanitară, bazat pe principiul: servicii din ce în ce mai proaste pentru toată lumea.