VOCEA GALAŢIULUI Mort în sclavie în România secolului 21!

Moartea unui copil este înmiit mai tragică decât moartea unui matur. Unda de şoc este devastatoare chiar şi când mijlocitor al destinului este hazardul: un accident tragic sau o boală nemiloasă.

Citeam zilele acestea că un copil de 12 ani a murit în curtea unei biserici din satul Urecheşti. Îngrozitor! Cum? De ce? Au fost primele întrebări care mi-au venit în minte, cumva din instinct profesional, cumva cinic...

Povestea micuţului seamănă izbitor cu cea a sclavilor africani. Cinematografic vorbind, pentru că nu ştiu sigur cum a fost în viaţa reală soarta sclavilor din Africa. În copilărie, am văzut un serial pe această temă - „Rădăcini" se numea - care m-a marcat profund şi mi-a introdus în vocabular un nume: Kunta Kinte.

Nici nu ştiu dacă acest personaj era bun sau rău. Ţin minte doar suferinţa oamenilor fără libertate: bărbaţi, femei şi copii reduşi la condiţia de animal de povară, de prăsilă, de distracţie sadică...

N-aş fi crezut că acum, în secolul 21 se pot repeta dramele din coruptul secol 18. Dar cazul copilul mort în week-endul trecut în curtea bisericii din Urecheşti - România mi-a arătat că nimic nu este imposibil. La doar 12 ani, băieţelul era sclavul unchiului său. Fusese cedat de părinţi, cu bună ştiinţă, pentru a fi inclus în „turismul cerşetoresc".
Cu calendarul hramurilor în mână, unchiul devenit proprietar de sclav bătea toată Moldova, sat cu sat, biserică cu biserică, pentru a aduna bani din mila oamenilor.

Micuţul folosit drept momeală, bolnav de epilepsie şi astm bronşic, aducea bani frumoşi, pe care unchiul îi folosea „ştiinţific": pentru băutură, ţigări şi alte plăceri. „Sclavul" primea la schimb un colţ de pâine şi o ploaie de pumni şi palme. Medicii care i-au examinat trupul fără suflare au fost şocaţi. La 12 ani cântărea 20 de kilograme şi avea răni cât un veteran al două războaie mondiale.

Revoltător este că în urma acestui caz tragic nu s-a întâmplat NIMIC. E adevărat, au trecut doar câteva zile de la întâmplare, dar mi se pare neverosimil că părinţii care au permis această execuţie publică - pentru că asta s-a întâmplat! - nu sunt arestaţi.

Dacă se întâmpla aşa ceva într-un stat civilizat, Justiţia nici n-ar mai fi stat pe gânduri. La noi însă, pe ecranele televizoarelor rulează, obsedant, ştirea că francezii ne miştocăresc şi ne fac cerşetori, hoţi, păduchioşi, iar o mulţime de minţi luminate se revoltă contra acestui umor îndoielnic.

Sunt cinic, dar trebuie să spun - să strig! - că moartea băieţelului de 12 ani este confirmarea faptului că francezii au dreptate. Atât doar că totul nu e o glumă, ci o uriaşă tragedie naţională...