Victor Cilincă - Un „cufundător din Delos” care are ceva de spus

Este scriitor, dramaturg, publicist, pictor, inginer, ilustrator. A fost navigator pe mări şi oceane, scafandru. Încă din copilărie, Victor Cilincă a beneficiat de un climat familial favorabil lecturilor, „era obiceiul ca tata să citească seară de seară câteva capitole de carte familiei adunate în jurul său.

Tatăl meu era o enciclopedie vie, mi-a inspirat dragostea de carte, fusese coleg de şcoală cu Marin Preda, de altfel...".

Ulterior, a învăţat să citească, iar pe la cinci ani a început să scrie şi primul său roman, inspirat din „Toate pânzele sus".

Activitate prolifică

Are, în total, unsprezece cărţi tipărite până acum. I-au apărut povestiri în reviste din Marea Britanie, Statele Unite, Canada şi Franţa. Este menţionat în „Istoria literaturii române. Dramaturgia", „Cartea cu artişti", şi „Teatrul românesc contemporan", de Mircea Ghiţulescu. Este câştigător, în 2009, al concursului de dramaturgie „100, 1.000, 1.000.000 de poveşti"; este nominalizat, în 2007, la Premiul Uniter pentru cea mai bună piesă a anului 2006 (piesa „Catrafuse"); menţiune la concursul „Bogdan Amaru", 1993 (cu piesa „Revoluţia pisicilor"); premiul al II-lea la concursul „Camil Petrescu", 1995, cu piesa „Polonius". Aceasta a fost jucată în stagiunea 1995 - 1996 la Teatrul Fani Tardini, Galaţi. De asemenea, a luat premii şi pentru proză şi poezie. În revista Cambrensis, din Marea Britanie, este tipărită povestirea „Noi cu toţii te vom iubi" (predată la ora de engleză într-un liceu din Viena).

Ar fi un bun tăietor de lemne

Ne-a mărturisit că şi-ar dori să trăiască fără tensiunea diferitelor proiecte literare programate. Lucrurile simple i-ar da satisfacţii existenţiale: „Mi-aş dori să fac lucruri simple, cred că aş putea fi un bun tăietor de lemne, de pildă, care să se culce seara doar cu braţele ostenite şi să aibă timp mai mult să se uite în jur. În acelaşi timp, aş vrea să mai pot citi ca pe vremuri la kilogram şi să văd patru-cinci filme bune pe zi".

Se caracterizează drept un personaj care nu bate la ochi şi care reuşeşte să facă faţă provocărilor. Are rezistenţă la privaţiuni şi a învăţat să renunţe. Se consideră „un fricos cu curaj (când m-am făcut scafandru, nu ştiam să înot şi mă temeam de apă; dar şi alţi vechi marinari navigau de ani buni având chiar rău de mare!)". Îi este ruşine atunci când nu respectă regulile şi este mereu în întârziere. Legat de lipsa de punctualitate spune: „Am cumpărat de la Bruxelles un ceas pe care scrie că libertatea constă în a-ţi permite să nu ajungi niciodată la timp..."

În prezent

Lucrează la un roman foileton cu piraţi-femei, din care a terminat două capitole. A început şi o carte pentru copii. De asemenea, caută date despre ocupaţia rusească a Parisului, în 1814, pentru o carte de istorie. Doreşte să scrie şi o piesă de teatru după Max Frisch. În acelaşi timp, ar dori să termine şi o istorie a Galaţiului pentru copii. Îşi reproşează, glumind, că doarme prea mult.

întrebări şi răspunsuri:

Când este legitim pentru un popor să reacţioneze violent faţă de guvernanţi şi autorităţi?

Revoluţia din 1989 nu a fost legitimă din punct de vedere legal faţă de autorităţile comuniste. Nicio revoluţie nu e „legitimă" pentru autorităţi. Cred că nici nu merită să răspund la întrebare: eu sunt pacifist, dar cum aş reacţiona dacă aş face sete în Gaza şi mi-ar fi împuşcat în cap copilul trimis după apă sau dacă aş sări în aer împreună cu cafeaua într-un restaurant din Tel Aviv? Păcat, bre, de cafea cel puţin!

Ce-i place

Dickens, poveştile neindiene ale lui Kipling, Sandburg, Babel, Graves, Bulgakov, Marquez, Frisch, Waugh, Dostoievski, Pamuk, Rushdie, dacă aş putea să-l mai retez pe ici, pe acolo, Asimov în speculaţiile despre timp, Tarkovski, Fellini, Kurosava, Waida, Chopin, Fuga în re minor de Bach.

Ce nu-i place

Agresivitatea, violenţa, mârlănia, vulgaritatea, lipsa banilor, lipsa de timp, lungimea reclamelor tv - unele faine, discursurile, periatul, bârfa, lenea altora, cu a mea m-am obişnuit, ce să-i faci?