Vântul puternic a dărâmat Casa Helder din Galaţi FOTOGALERIE

Clădirea, reconstituită pe platoul din faţa Sălii Sporturilor, a fost serios avariată. Una dintre laturi, realizată în tehnica butaforiei, s-a prăbuşit şi a fost distrusă în urma căderii, iar o alta s-a curbat sub presiunea vântului.

Primăria a lansat, în decembrie 2012, un proiect menit să le prezinte gălăţenilor din generaţiile actuale o serie de bijuterii arhitectonice din trecutul  oraşului, clădiri cândva reprezentative pentru Galaţi, care au fost demolate sau distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În contextul acestui proiect inedit, a fost reprodusă, cu mijloacele folosite la realizarea decorurilor cinematografice,  Casa Helder,  cunoscută pe vremuri şi sub denumirea de „Casa cu ceas”.

Demolare cu repetiţie

Clădirea a existat până în anii 60, la intersecţia străzilor Domnească şi Fraternităţii. A fost demolată de administraţia comunistă pentru ca, în locul acesteia dar şi a altor clădiri din vechiul Centru al oraşului, să fie construite blocuri pentru „clasa muncitoare”.

Casa era vestită pentru ceasul care se afla în turnul acesteia. Moritz Helder, cunoscut comerciant de bijuterii şi ceasuri, avea pe strada Domnească un magazin impozant la vitrina căruia se strîngea multă lume pentru a  admira bijuteriile şi ceasurile de aur.

Despre casa acestuia, scriitorul Crişan V. Muşeţeanu notează în cartea sa „Lumea copilăriei mele”: „N-am ştiut când şi-a făcut averea şi clădit casa. O casă mare, cu două etaje şi cu un turn, parcă ar fi fost unul din turnurile primăriei vieneze, şi-n turn un ceas mare cât o roată de car care bătea orele şi jumătăţile de oră şi care mergea cu regularitate astronomică.”

În tezaurul Catedralei Episcopale „Sf. Nicolae şi Sf Andrei” din Galaţi se află o „tavă argintată” donată de M. Helder, având următoarea însemnare: „pe această tavă s’a prezentat tradiţionala pâine şi sare ori de câte ori neuitatul rege Carol I a vizitat oraşul Galaţi. Donaţiunea M. Helder, Catedralei Episcopale din Galaţi cu prilejul sfinţirei ce a avut loc la 6 august 1917”.

În anul 1934, Biblioteca „V.A. Urechia” a primit o importantă colecţie de „obiecte de artă şi antice, cu valoare istorică”, care au aparţinut lui M. Helder, donate de soţia şi fiica acestuia. În actul de donaţie era menţionat: „de pe urma decedatului nostru soţ şi tată au rămas mai multe obiecte de artă şi antice, cu valoare istorică, pe care noi am socotit că e mai nimerit să fie donate spre păstrare şi amintire în muzeul actualmente pe lângă Biblioteca «Urechia» şi care, cu timpul, va deveni muzeu al oraşului Galaţi. Vă rog să binevoiţi a lua în primire următoarele obiecte cu rugămintea de a fi păstrate şi expuse în aşa fel încât să reiasă oricând la iveală gândul cu care au fost oferite de donator”.

Moritz Helder a fost tatăl marii pictoriţe Jeanne Coppel (3 mai 1896–1 noiembrie 1971), a cărei operă formată din lucrări de pictură în ulei, guaşă, acuarelă, reliefuri, colaje, a fost apreciată de critica de artă, mai ales pentru profunzimea şi rezonanţa poetică, pentru echilibrul arhitectural perfect.

Şi machetele clădirilor istorice trebuie consolidate

În cadrul proiectului lansat de Primărie, au fost reconstituite şi  faţadele altor trei clădiri din istoria Galaţiului, respectiv Teatrul Papadopol, Bursa (distrusă de un bombardament în 1944) şi Casa Sarcomanu. 

Vântul puternic din acest weekend le-a oferit însă iniţiatorilor proiectului ocazia de a constata că butaforia este mult prea vulnerabilă în faţa intemperiilor şi că pentru viitoarele clădiri-decor-exponat sunt necesare soluţii constructive mai trainice. Nu de alta, dar, cu această ocazie, s-a demonstrat că o singură vijelie, (precum cele cu care ne-au obişnuit verile din ultimii ani, eventual urmată de-o ploaie torenţială cu grindină) poate distruge aceste simboluri ale Galaţiului de altă dată, simboluri în care se investesc nu doar bani ci şi multă muncă şi pasiune