Substanţe folosite de comercianţii ca să facă merele lucioase. Cât de sănătoasă mai este coaja fructelor astfel „lustruite“

De zeci de ani, consumatorii din România se întreabă cât de sănătoase sunt fructele pe care le cumpără de la piaţă sau din marketuri. De cele mai multe ori, fructele sunt unse cu diferite substanţe pentru a nu se deshidrata.

Puţini dintre cei care consumă fructe ştiu că mărul în starea lui naturală are coaja cerată, ne dezvăluie Cristian Dima, şef de lucrări la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor din Galaţi. ”E un fel de răşină, care se produce în timpul evoluţiei mărului, dar în cantităţi foarte mici. Mărul, ca orice alt fruct, trebuie spălat înainte de a fi consumat, iar răşina naturală de pe el, şi aşa în cantitate destul de mică, este eliminată destul de mult”, ne explică Cristian Dima.

În aceste condiţii, comercianţii au venit cu ideea general cunoscută deja de a da pe suprafaţa fructelor cu o ceară pentru a împiedica cât mai mult posibil deshidratarea acestora pe timpul transportului şi al expunerii la vânzare, procedura fiind instituită în anii 1920-1930.

Asta şi pentru că în acea perioadă nu existau condiţii de păstrare a fructelor în containere frigorifice speciale, cum se întâmplă în prezent, care să asigure o anumită temperatură. Ce este, de fapt, această ceară cu care se ung fructele? Cu zeci de ani în urmă s-a folosit parafina, o ceară care nu era toxică pentru organism în cantităţi mai mici. Ulterior, comercianţii au început să ungă fructele cu o substanţă numită carnauba.

”Este un aditiv de glazurare. Este reglementat de organismele internaţionale abilitate. Vorbim, de fapt, de o ceară obţinută din frunzele de palmier, care se adaugă în diferite straturi şi concentraţii pentru că procedeele sunt diferite. Această ceară previne deshidratarea fructului la raft şi în timpul transportului, dar este folosită şi în scop de marketing, pentru că face fructele să fie mai lucioase”, ne detaliază Cristian Dima.

Doza de carnauba pe care organismul uman o poate suporta fără să provoace probleme de sănătate este de şapte miligrame pe kilogram corp/zi, spun specialiştii. Prin urmare, dacă vom consuma o cantitate de mere sau orice alt fruct fără să le spălăm, depăşind doza de carnauba tolerată de organism, putem avea probleme de sănătate mai mici sau mai mari, însă nu imediat, ci în timp.

Mixuri cu ceară de sinteză

În prezent, comercianţii folosesc filme de acoperire a fructelor, ce sunt, de fapt, nişte soluţii filmogenice, care au rol antimicrobian, pe lângă cel de împiedicare a deshidratării, astfel încât acestea să fie protejate şi împotriva acţiunii unor microorganisme.

”Sunt tot compuşi reglementaţi de organismele abilitate, cum ar fi alginaţii-chitosani, care pot forma astfel de filme. Alginatul de sodiu este folosit foarte des în produsele alimentare, dar întotdeuna totul va ţine de doză, de cantitate”, punctează Cristian Dima.

Pentru toate aceste substanţe sunt concentraţii admise de lege, iar producătorii şi distribuitorii trebuie să le respecte. Dacă acest lucru se şi întâmplă în realitate, ţine de fiecare comerciant în parte. Cert este că procesul de aplicare a acestor substanţe pe fructe se face prin intermediul unor tehnologii standardizate.

În România, tehnologia de ungere a fructelor nu prea se foloseşte pentru că este costisitoare. Prin urmare, aceste substanţe care împiedică deshidratarea fructelor le vom întâlni în special la fructele importate.

Cerurile aplicate pe suprafaţa fructelor sunt îndepărtate parţial sau total prin spălare şi apoi prin ştergere, astfel că riscul contaminării prin consumul de coajă este redus. Totuşi, trebuie acordată o atenţie mult mai mare procesatorilor care folosesc substanţe de tip insecticide şi cu acţiune microbiană, care pot migra în coajă.