Ştii cântecul „Trecea fanfara militara”? Povestea ascunsă a lui Temistocle Popa, compozitorul care a cucerit lumea
0Nu este român care să nu ştie melodia „Trecea fanfara militară”. Interpretată de Dan Spătaru, piesa a fost compusă de marele Temistocle Popa. Născut la Galaţi, Mistocli a rămas în memoria generaţiei de aur pentru contribuţia sa în muzica românească.
Născut la Galaţi în anul 1921, Temistocle Popa a devenit cunoscut în întreaga ţară pentru şlagărele care au înfrumuseţat tinereţea părinţilor noştri. Cu un imens respect pentru artă, Mistocli, aşa cum îi spuneau apropiaţii, a iubit muzica până la cer şi înapoi.
Când a ajuns la vârsta de 40 de ani, acesta a creat furori în rândul iubitorilor de şlagăre cu piesa „Lalele”. Aşa a început drumul său lung către muzica uşoară de film şi de revistă. Talentul său a fost apreciat la cel mai înalt nivel, iar însuşi Sergiu Nicolaescu l-a solicitat pentru a compune muzică pentru peliculele sale.
Cât era vara de lungă, numele lui Temistocle Popa nu lipsea de pe afişele Festivalului de la Mamaia.
Anii tinereţii
Mistocli a studiat la Conservatorul Bucureşti în perioada 1935-1939, precum şi la Şcoala Militară de Muzică din Capitală, până în 1942. Aici, marele compozitor a învăţat saxofonul. Perfecţionist din fire, gălăţeanul a învăţat teorie-solfegiu la Uniunea Compozitorilor, fiind elevul lio Dumitrescu.
După ce şi-a finalizat studiile, Temistocle Popa a fost instrumentist în orchestrele Teatrelor Atlantic (1943-1947) şi Alhambra (1947-1949) din Bucureşti. De asemenea, acesta a făcut parte din orchestra Teatrului de Estradă (1949-1957) şi Orchestra de jazz din Capitală (1957-1962). Gălăţeanul a avut lipici la public şi astfel, în anii '60 a ajuns să plece în turnee inclusiv peste hotare, în Polonia, Bulgaria şi Cehoslovacia.
Premiile nu au întârziat să apară
Din 1963 şi până în 1985, Temistocle a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor. Aportul său în muzică a fost însă apreciat şi în Bratislava, unde a fost premiat cu „Lira de Aur” în urmă cu 30 de ani. Mai târziu, gălăţeanul a făcut parte din jurii internaţionale de concursuri de muzică uşoară, acesta ajungând inclusiv în Irlanda.
Temistocle Popa a fost ani buni membru activ în Biroul de creaţie al Secţiei de muzică uşoară, operetă şi musical din cadrul Uniunii compozitorilor şi muzicologilor.
Compoziţii pentru filme de succes
Temistocle Popa a compus muzică pentru filme în a căror distribuţie s-au aflat întotdeauna actori de calibru.
Astfel, acesta a creat muzică pentru producţiile „Tinereţe fără bătrâneţe”, „Astă seară dansăm în familie” (1972, regia Geo Saizescu), „Veronica”, „Veronica se întoarce” (1973, regia Elisabeta Bostan), „Piraţii din Pacific” (1975, regia Sergiu Nicolaescu şi Gilles Grangier), „Căsătorie cu repetiţie” (1985, regia Virgil Calotescu) şi multe altele.
„Francisc Munteanu a fost primul regizor care a renunţat, pentru banda sonoră a filmelor sale, la compozitorii de muzică grea, nesfiindu-se să apeleze la un Temistocle Popa sau George Grigoriu şi să propună spectatorilor ceva neobişnuit pînă atunci: tangouri sau foxtroturi. În zilele frumoase de vară, cei doi pregăteau viitoarele lor filme în liniştea casei de la Gruiu – Snagov a regizorului, pentru că nu întâmplător compozitorul fusese poreclit „cineastul” de colegii de breaslă, într-atât de mult pătrunsese secretele meseriei. Mai mult, uneori a şi... jucat! De pildă, partitura pentru filmul «Cântecele mării», în regia aceluiaşi Francisc Munteanu, a elaborat-o în numai două săptămâni, terminând înregistrările chiar înainte de începerea filmărilor.
Dar într-o zi s-a ivit o mică problemă: actorul Emil Hossu, care urma să interpreteze rolul bucătarului în secvenţa «Să dansăm un shake», nu a ajuns în ziua stabilită la studio, avînd o repetiţie la teatru. Din fericire, strofa pe care trebuia s-o cânte nu prezenta cine ştie ce dificultate vocală. Normal, fusese scrisă pentru un amator în ale cântatului!, aşa încît l-a înlocuit chiar... compozitorul! Deci dacă revedeţi filmul să ştiţi că Hossu doar mimează, vocea fiind a lui Temistocle Popa!”, a relatat Octavian Ursulescu în Colecţia „Maeştri”.
În ciuda succesului său, anii de bătrâneţe nu au fost lipsiţi de griji. Cu o pensie modestă, artistul şi-a pierdut memoria şi a rămas fără casă după ce o femeie şi-a revendicat imobilul în care marele compozitor locuia împreună cu soţia sa. Acesta a murit în urmă cu doi ani, lăsând în urma sa opere de neuitat.