Spiritul feminin în perioada interbelică românească. „Rochiile începeau prea jos, pentru a se isprăvi prea sus“

În perioada interbelică, femeile emancipate luptau pentru drepturile lor şi acordau o atenţie deosebită imaginii lor înainte de a ieşi în societate. Grija pentru vestimentaţie reprezenta de fapt etalonul frumuseţii.

Perioada interbelică (1918 - 1939) a fost definită de emanciparea culturală, iar Galaţiul a fost la rândul său marcat de schimbarea moravurilor. Tonul modei era dat de frumoasa Hélène Chrissoveloni, iar doamnele de la malul Dunării încercau să ţină pasul cu aceasta, aşa că le cereau croitorilor să copieze întocmai trendurile din partea vestică a Europei.

Presa vremii scria numeroase articole despre tendinţe vestimentare, extravaganţă şi rafinament. Femeile erau descrise ca fiind gingaşe, sensibile, pure, delicate, preocupate de arta de a stăpâni codul bunelor maniere, de a şti cât mai multe despre gastronomie, decoraţiuni interioare şi mai ales modă.

„Galaţiul era preponderent comercial. Majoritatea negustorilor călătoreau des, iar influenţele modei occidentale se regăseau şi în portul gălăţean”, ne explică Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi.

Moda pariziană şi charlestonul anilor '20

Femeile îşi purtau părul tuns în stil bob şi îşi ascund buclele sub borul pălăriilor. Hainele acestora erau croite din materiale pastelate, fine şi cu dantelă, iar piesa de rezistenţă era fusta-clopot. De fiecare dată, talia era subliniată cu ajutorul unui corset special.

Pentru că îşi doreau să atragă toate privirile, doamnele din înalta societate îmbrăcau la baluri rochii cu spatele foarte decoltat, diademe cu pene şi mantouri. Ţinuta era completată de blana de gală, bijuterii, perle, broşe şi poşete placate cu foiţe de aur şi argint, obiecte pe care astăzi le găsim la colecţionari, sau în cufărul bunicii. Pe măsură ce timpul a trecut, rochiile şi fustele au devenit mai scurte, până la genunchi.

Portul varia însă în funcţie de situaţia materială sau de mentalitatea fiecărei femei.
 
„Cele bogate purtau costume croite din materiale scumpe, aduse de comercianţi. Cele care nu erau înstărite se îmbrăcau de la magazine de mâna a doua, sau îşi confecţionau singure îmbrăcămintea”, a explicat Marius Mitrof, consilier superior la Direcţia Judeţeană de Cultură Galaţi.

Chiar şi personalul din casă avea o ţinută specială atunci când trebuia să servească, însă pe stradă servitorii adoptau o alta, ceva mai demodată.

Tenul palid era la modă

Paloarea tenului se menţinea sub umbreluţe sau pălării cu borurile foarte largi. Acolo unde natura era în dezacord cu tonul perioadei interbelice, doamnele foloseau pudra albă şi îşi nuanţau buzele cu ruj roşu aprins.

La sfârşitul anilor '20, magazinele lansau o nouă modă pentru doamne şi domnişoare: cămăşi fine cu broderii, ciorapi Mousselin, cercei de perle de diferite culori, pieptene de cap cu pietricele şi pantofi cu toc de 4-5 centimetri, cu barete şi decoraţii.
 
După ce se aranjau cu rafinament, doamnele perioadei interbelice ieşeau la plimbare pe strada Domnească, locul preferat de relaxare şi promenadă al acestora. Parfumul acelor vremuri aminteşte de iubiri interzise, serate muzicale şi plimbări cu trăsura cu cai.