România lucrului prost gândit. Şcoli construite pe bani grei, apoi închise din lipsă de elevi
0Circa 620.000 de euro au cheltuit trei primării din judeţul Galaţi pentru a construi trei şcoli care, ulterior au fost închise deoarece nu avea cine să înveţe acolo. În toate cele trei cazuri au existat studii de fezabilitate care arătau că „investiţia este oportună şi necesară”.
Potrivit legii, înainte de a se apuca de un proiect, prima grijă a autorităţilor publice este să stabilească dacă este nevoie de respectiva investiţie. Cum niciun primar nu-i vreun Nostradamus, în 99% dintre cazuri se apelează la o firmă specializată, care face un studiu de fezabilitate. Amintitul studiu nu este, aşa cum s-ar putea crede, un instrument de „sifonare” a banilor publici către firme „de casă” ale aleşilor, ci medoda prin care se stabileşte oportunitatea şi se estimează conturile şi beneficiile. Asta în teorie.
Practica a demonstrat însă că 43% dintre studiile de fezabilitate comandate de instituţiile publice din România nu au dus la investiţii, ceea ce arată fie că primarii nu se prea pricep să aleagă ţinte fezabile, fie că, de fapt, singurul scop al studiului plătit este să fie bifată o cheltuială.
Există însă şi o a treia categorie, specială: studiile de fezabilitate făcute prost, care duc la investiţii inutile. Vă prezentăm în continuare trei astfel de investiţii făcute în şcoli, în judeţul Galaţi, care s-au dovedit inutile la scurt timp după ce au fost finalizate, aşa că fie au fost închise şi lăsate în conservare (două dintre ele), fie au primit o altă destinaţie decât cea planificată.
Cum să faci o şcoală nouă într-un sat fără copii
Satul Plevna, din comuna Rediu, n-a fost niciodată vreo aşezare care să uimească prin numărul locuitorilor: acum are în jur de 300, iar în cea mai avântată perioadă n-a trecut de 500. În cei 130 de ani de existenţă, satul n-a avut niciodată şcoală, dispensar sau alte utilităţi similare. De altfel, o astfel de investiţie nu s-ar fi justificat, căci Plevna este lipită practic de Rediu, iar până la utilităţile comunale este o distanţă de mai puţin de doi kilometri (luând ca reper capătul cel mai îndepărtat al satului).
Şi totuşi, în 2005, primarul din acea vreme (Gheorghi Buruiană - PDL) a decis că în satul cu 20 de copii (dintre cei între 150-170 care frecventează an de an clasele I-VIII în comună) trebuie făcută o şcoală nouă. Studiul de fezabilitate a costat circa 8.000 de euro (fiind făcut de o firmă din Galaţi, între timp desfiinţată) şi a dat verdictul: unitatea de învăţământ este necesară.
Şcoala din Plevna închisă la doi ani de la inaugurare FOTO Costel Crângan
Drept urmarea, comuna s-a înscris la un program de finanţare de la Banca Mondială (BERD), obţinând pentru proiect – o şcoală cu două săli de clasă şi spaţii auxiliare – circa 200.000 de euro. Lucrarea a fost gata în 2006, şcoala a început să funcţioneze (cu clase în care învăţau amestecaţi elevi de la clasele I-IV), însă după numai doi ani, în 2008, s-a ajuns la concluzia că e mai bine să fie închisă, iar elevii să mergă la şcoala din Rediu. Ca urmare, de zece ani clădirea zace goală, ca un fel de monument al lucrului prost gândit.
Singura şcoală construită în oraşul Galaţi după 1990 a ajuns parţial grădiniţă
Proiectul Şcolii Gimnaziale nr. 1 Nicolae Mantu din Galaţi este cumva unic, dat fiind că este vorba despre prima (şi deocamdată singura) şcoală construită în oraşul Galaţi după Revoluţie. Clădirea unităţii de învăţământ a fost dată în folosinţă în iunie 2004 (proiectul a fost demarat în toamna lui 2002), pe terenul fostei anexe a Şcolii Nr. 40 „Iulia Haşdeu”. Finanţarea a fost asigurată de la Banca Mondială, iar costul clădirii (fără dotări) a fost de un milion de lei (circa 220.000 de euro).
Fosta şcoală nr.1 din Galaţi FOTO Costel Crângan
În 2016, însă, şcoala s-a închis şi doar printr-o conjunctură fericită a avut şansa să nu devină un monument al ruinei. Relocarea Colegiului Naţional „Alexandru Ioan Cuza” a lăsat o grădiniţă fără sediu, aceasta fiind mutată acolo. La momentul închiderii şcolii, inspectorul general şcolar Mioara Enache argumenta că acolo erau înscrişi foarte puţini elevi, ceea ce făcea ca unele clase să aibă doar 10-11 elevi. Mai mult decât atât, numărul redus de elevi făcea ca şcoală să cheltuie pentru întreţinere mult mai mulţi bani decât primea de la buget.
„Nu mai era rentabilă. Sunt foarte puţini copii şi se cheltuiau bani degeaba. Cum finanţarea vine per elev, nici nu le ajungeau fondurile pentru salarii. În zonă, populaţia este îmbătrânită. În plus, sunt destule unităţi de învăţământ în preajmă, iar părinţii au preferat să înscrie elevii în alte părţi”, declara în 2016 profesoara Mioara Enache.
La Scânteieşti s-a renovat şcoala ca să arate frumos în conservare
Şi bătrâna şcoală generală din satul Scânteieşti a avut o soartă interesantă. Vechea de un secol şi jumătate, şcoala a intrat într-un proces amplu de modernizare în 2007, prilej cu care au fost cheltuite peste 200.000 de euro pentru termopane, centrală termică, instalaţie electrică nouă şi altele.
Şcoala modernizată şi închisă din Scânteieşti FOTO StreetView
După numai opt luni de finalizarea investiţiei, cei 40 de elevi din sat au fost realocaţi la şcoala din Fântânele (circa 5 kilometri distanţă), iar şcoala cu opt săli de clasă proaspăt modernizată a fost închisă şi transformată într-un soi de spaţiu bun la toate: se mai depozitează una-alta, se mai face o nuntă samd. Măcar să nu stea degeaba dacă tot s-a investit o avere în ea, fără însă ca nimeni să se întrebe, în prealabil, dacă există vreun argument logic pentru cheltuirea banilor.