Povestea studentului în căruciorul cu rotile care vrea să devină preot

Marian Ilie are 30 de ani şi a suferit un groaznic accident în 2002, pe când era student la teologie, în Constanţa. A sărit în mare de pe braţele celor mai buni prieteni, după o petrecere, dar şi-a rupt coloana. A terminat teologia, a încercat şi un masterat, tot în teologie, dar l-a îngheţat pentru că şi-a schimbat priorităţile. N-a renunţat la ideea de a se face preot, dar aşteaptă să se „coacă“ mai bine.

În 2002 era student la Teologie, la Universitatea Ovidius din Constanţa. La nunta unui coleg, înainte de a pleca acasă, a zis să mai facă o baie în mare. A nimerit în spatele unui val, unde apa era mică şi şi-a rupt coloana. culmea face că a sărit în apă de pe braţele celor mai buni prieteni ai lui. 

„Nu a contat sub nicio formă că ei au avut o oarece legătură cu accidentul meu. Nu am fost supărat nicio secundă pe ei, sunt în continuare, şi astăzi, prietenii mei”, povesteşte Marian.

A urmat o perioadă dificilă, cu mai multe intervenţii chirurgicale, cu mai multe şedinţe de recuperare, dar nu a renunţat la studii. A terminat Facultatea de Teologie ca şef de promoţie. „Arhiepiscopia Tomisului m-a ajutat foarte mult, în sensul că mă lua şi mă ducea la examene, la spital pentru recuperare. Am dat şi la Master, dar l-am îngheţat pentru că a trebuit să-mi reorientez planurile, în funcţie de handicapul pe care-l aveam. Cu siguranţă îmi doresc să devin preot la un moment dat, dar atunci când voi considera că sunt copt. Parcă vedeam altfel meseria de preot înainte şi altfel o văd acum... O văd mult mai frumoasă”, mărturiseşte tânărul.

Viaţa tânărului Marian Ilie, aflat de ceva ani în căruciorul cu rotile nu s-a terminat odată cu absolvirea studiilor de licenţă. S-a integrat în societate, a luptat să le arate celorlalţi că este un om normal la interior.

Din 2006 început să înveţe să scrie proiecte europene. A depus CV-uri la Consiliul Judeţean Tulcea, unde a lucrat pe parte de inspecţie socială. Între timp, fratele lui a devenit primar în comuna natală Luncaviţa, acolo unde a scris primele proiecte. A fost doar începutul pentru că apoi şi-a deschis o firmă privată de scris proiecte, din care trăieşte şi azi. Atrage fonduri europene, fonduri guvernamentale şi chiar fonduri din Norvegia pentru instituţii publice sau pentru societăţi private.

De când s-a angajat, a trecut prin o mulţime de situaţii, unele mai plăcute, altele mai frumoase. „Mi-aduc aminte zâmbind de o situaţie inedită. Eram în maşina mea adaptată pentru persoanele cu handicap. Am trecut pe lângă un chioşc unde se făceau gogoşi... mirosea superb, chiar şi cu geamurile închise. Am lăsat geamul jos şi am rugat un tip să-mi cumpere şi mie două gogoşi. N-am apucat să-i spun că sunt persoană cu dizabilităţi că mi-a trântit o înjurătură şi mi-a spus să-mi cumpăr singur. A fost o situaţie care mi-a stârnit râsul: nu pot fi supărat pe acel om, nu avea de unde să ştie că sunt persoană cu dizabilităţi pentru că a avut timp să vadă însemnele de pe maşină”, povesteşte Marian Ilie. 

A mai trecut şi prin alte situaţii stânjenitoare. Una dintre acestea este momentul în care şi-a depus CV-ul pentru un post la Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar când a ajuns să dea un test, nu a găsit o rampă pentru persoane cu dizabilităţi şi a pierdut concursul.