Povestea Palatului Poştelor din Galaţi şi a celor 1.500 de cai care deserveau releele de poştă din Moldova

Lipsa liniilor telegrafice din Moldova a determinat îmbunătăţirea poştelor din Muntenia şi Moldova, iar generalul Pavel Kiseleff s-a implicat între anii 1829-1834 pentru ca acest lucru să devină realitate. În acea perioadă, principalele drumuri cu relee de poştă din Moldova erau deservite de peste o mie de cai, care asigurau transmiterea corespondenţei între localităţi.

Până la Revoluţia de la 1848, poştele din Moldova şi Muntenia erau date în arendă, pe o perioadă de 3 ani, la diverşi antreprenori, extinzându-se cursele şi introducându-se noi mijloace de transport (braşovence).

Revoluţia de la 1848 nu a produs modificări substanţiale în funcţionarea poştei, astfel că aceasta continua să fie dată în arendă, pe 5 ani sau chiar mai mult. În anul 1854, la propunerea austriecilor, s-a început construirea în Moldova a primelor linii telegrafice Cernăuţi-Suceava-Fălticeni-Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci, iar de aici la Focşani şi Galaţi.

În urma unor tratative s-a realizat joncţiunea reţelelor telegrafice ale Munteniei cu cele ale Moldovei între localităţile Brăila-Galaţi şi prin Focşani. Astfel, în Moldova funcţionarea poştei a fost dată în arendă, prin licitaţie publică, pentru anii 1831-1834, lui Nicolae Privileghie, stabilindu-se un număr de 1000 de cai care să o deservească, această arendă fiind apoi prelungită până în anul 1837.

În anul 1833, principalele drumuri cu relee de poştă erau deservite de 1500 de cai în Moldova (Sculeni-Iaşi-Vaslui-Strâmtura, Bârlad-Focşani-Galaţi, Podu Iloaiei-Mihăileni, Târgu-Frumos-Fălticeni-Piatra-Bacău şi Ocna). Întreţinerea şi hrana cailor nu era deloc ieftină, dar în lipsa liniilor telegrafice la acea vreme, autorităţile nu au avut de ales.

Galaţiul avea telegraf şi poştă din 1856

În anul 1906, generalul Cerkez face cunoscut Primăriei Comunei Galaţi că Direcţia Generală a Telegrafelor, Poştelor şi Telefoanelor pe care o conduce este autorizată de a construi localuri proprii pentru serviciile sale în diferite localităţi din ţară, astfel roagă municipalitatea să elibereze autorizaţia pentru construcţia localului din comuna Galaţi.

În Galaţi, telegraful funcţiona în anul 1856. La început servea doar intereselor familiare, datorită taxelor mari, dar mai târziu s-a extins, în condiţiile în care s-a ieftinit comerţul, iar taxele s-au redus.

La 20 februarie 1887, comuna Galaţi a înfiinţat o linie telefonică, care leagă Primăria cu poliţia, localul pompierilor, comisiile şi parchetul.
 

Terenul pe care a fost realizată construcţia a fost cumpărat de la Leibiş Goldberg, proprietar şi comerciant din Galaţi  Foto: Valentin Trufaşu

Exista de ceva timp un credit de 80.000 lei pentru construirea unui local telegrafo-poştal în Galaţi, dar nu exista şi terenul aferent, care va fi achiziţionat în anul 1894 de la Leibiş Goldberg, proprietar şi comerciant domiciliat în Galatz, strada municipală.

Lucrarea urma să fie terminată la 1 iulie 1907, iar la 15 octombrie 1906 se preconiza ca aceasta să fie ridicată la roşu şi acoperită.
 

Incidente la construcţia Palatului

Din documentele vremii reiese că au apărut şi probleme la construcţia Palatului Poştelor din Galaţi. Astfel, Primăria Comunei Galaţi, Compania apelor din Galaţi şi vecinii s-au plâns de depozitarea materialelor necesare construcţiei Palatului pe toată strada municipală, dar şi de ruperea conductei principale de apă sub greutatea materialului depus peste ea, deteriorarea trotuarului, a pavajelor şi întreruperea circulaţiei.

Imobilul a fost declarat monument istoric în 2004  Foto: Valentin Trufaşu

Palatul Poştelor din Galaţi a fost finalizat în 1908, construcţia fiind realizată din beton şi zid de cărămidă. Subsolul cuprindea serviciile de poştă, arhiva, bucătăria cantinei şi atelierul de tâmplărie. La parter urmau să funcţioneze serviciile de poştă, serviciile de Cecuri şi Economii, Serviciul Societăţii Române de Radiodifuziune, cabinetul şi locuinţa dirigintelui, garajul şi magazia de materiale, iar etajul cuprindea serviciul de telegraf, Serviciul Telefonic Judeţean, Serviciul Cenzurii, camera de oaspeţi, toate serviciile administraţiei şi controlul, precum şi cantina funcţionarilor.

Imobilul se regăseşte pe lista monumentelor istorice din 2004 sub denumirea de Palatul Poştei, strada Lahovary Iacob, general 6.