Povestea lui Marian Creţanu: tânărul cu parapareză spastică severă care nu fost o zi la şcoală, dar care "mânuieşte" foarte bine calculatorul

Marian Creţanu este din localitatea gălăţeană Rădeşti. Are 23 de ani şi n-a putut merge niciodată: s-a născut cu o parapareză spastică severă. Părinţii lui, cu care locuieşte şi astăzi, au încercat tot felul de remedii, dar fără rezultate. Sigurul lucru pe care şi-l doreşte acum este să aibă un loc de muncă.

La recomandările unui distins profesor din localitatea gălăţeană Rădeşti, Cătălin Porumb, am întâlnit un tânăr cu picioarele paralizate, dar un tânăr vorbăreţ, respectuos şi foarte curios. Interesat de tehnologia informaţiei şi internet. Marian Creţanu ne povesteşte pe scurt prin ce a trecut din copilărie şi până în prezent.

"Părinţii mei au mers pe la diferiţi doctori. Am stat patru ani într-o clinică de recuperare la Gura Ocniţei. Am făcut şi operaţii, am purtat şi proteză dar degeaba, tot nu m-am putut deplasa", povesteşte tânărul.

L-am găsit pe Marian la un calculator, aşa că l-am întrebat dacă a învăţat să-l folosească la şcoală sau acasă.

"Nu am fost deloc la şcoală, vedeţi cum este pe la noi, acum mai sunt drumurile pietruite dar acum câţiva ani nu. Nu aveam nici căruţă, nici cărucior. Am învăţat să citesc, să scriu (doar pe litere) şi să socotesc când îşi făcea sora mea mai mare cu un an temele", povesteste Marian.

De când şi-a luat laptop, cu banii împrumutaţi de mama sa de la o bancă, stă toată ziua pe Internet pentru a-şi căuta de muncă. Doar cu mâinile şi cu capul, pentru că este paralizat. "Acum de când am calculator mă tot uit pe internet de ceva de lucru doar cu mâinile şi cu capul dar  cine se uită la mine fără şcoală şi cu problema pe care o am. Sunt conştient că părinţii o să îmbătrânească, dar eu tot mai caut şi sper", spune optimist Marian.

La 23 de ani, Marian trăieşte dintr-o o pensie de 390 lei, la care se adaugă un ajutor dat de Primărie. „Acest ajutor mi-l dă de un an căci până acum un an era mama angajată ca asistent personal dar din cauza crizei a fost dată în şomaj. Acum nu mai are nici şomaj dar e o mamă iubitoare şi tot are multa grijă de mine. Am mai primit un cărucior acum opt ani de la domnul primar dar acum s-a stricat şi nu prea mai merge reparat. Sper să adun ceva bănuţi şi să îmi iau unu nou”, ne explică tânărul din Rădeşti.

Când vine vorba despre viitor, Marian este optimist: "Nu ştiu ce să zic, ca orice om visez şi eu dar lumea asta a mea e cam mică. Sper să se găsească o tehnologie care să îmi rezolve problema mea sau poate să găsesc ceva de lucru. Nu ştiu ! Voi vedea! Eu sunt optimist". 

Marian Creţanu ascultă multă muzică, citeşte ştirile, dar şi ce mai postează prietenii pe Facebook, iar vara iese la poartă şi mai stă de vorbă cu vecinii care vin pe la el.