Povestea celei mai vechi icoane făcătoare de minuni din România. A fost pictată în urmă cu peste 1.3oo de ani
0La origine este o replică a unei icoane faimoase: cea a Maicii Domnului, de la Lida, făcută în anul 35 dH. Interesant este că icoana păstrată acum în România, la mănăstirea Neamţ, are două feţe, pe verso fiind pictat Sfântul Gheorghe. Icoana a ajuns aici în jurul anului 1400.
Deşi pare greu de crezut, cea mai veche icoană care încă mai există pe teritoriul României a fost pictată în Israel, în Lida (actualmente Lodd, un oraş cu peste 60.000 de locuitori aflat la circa 15 km de Tel-Aviv), acum nu mai puţin 1.354 de ani.
Însă, de mai bine de şase secole, icoana – care o înfăţişează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus - se află în România, după ce până atunci, aproape 1.000 de ani, a avut o poveste extrem de complicată şi pe alocuri dramatică.
Aflată acum la mănăstirea Neamţ, pictura ar fi fost comandată (cel puţin aşa se afirmă într-un document vechi de peste 600 de ani, care însoţeşte preţiosul artefact) de către Sfântul Gherman, în anul 665. În fapt era la origine o copie a icoanei Maicii Domnului care se afla în Lida încă din anul 35 dH.
Interesant este că avem de-a face cu o icoană rară care, spre deosebire de originalul după care a fost reprodusă, are două feţe. Pe spatele ei este zugrăvit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care s-a născut chiar în Lida.
În ceea ce priveşte motivul pentru care a fost pictat şi reversul, există două teorii. Prima şi cea mai credibilă ar fi aceea că pictorul a vrut să-l omagieze astfel pe celebrul localnic, iar cea de-a doua ar fi aceea că pentru a o picta pe Maica Domnului s-ar fi folosit o icoană mai veche, degradată într-o inundaţie, a Sfântului Gheorghe, după care şi faţa originală ar fi fost refăcută.
Ulterior, Sfântul Gherman a adus icoana cu el în Constantinopol, atunci când a devenit patriarh, şi a oferit-o mănăstirii Heleopatra.
La începutul persecuţiei iconoclaste declanşată de împăratul bizantin Leon al III-lea, în anul 714, pictura a fost scoasă din mănăstire şi a fost ascunsă, iar în anul 716 a fost trimisă în secret, de către Sfântul Gherman, la Roma, Papei Grigorie al III-lea.
Icoana Maicii Domnului, recunoscută deja ca fiind făcătoare de minuni, a fost aşezată timp de 106 ani în Basilica „Sfântul Petru” din Roma. După învingerea iconoclaştilor, Papa Serghie al II-lea a readus icoana în Constantinopol. Icoana a fost întâmpinată la intrarea în Constantinopol de împărăteasa Teodora, însoţită de Sf.Metodie, Patriarhul Constantinopolului şi o mulţime impresionantă, fiind apoi reaşezată în mănăstirea Heleopatra (la anul 822).
A rămas acolo timp de aproape şase secole (răstimp în care a fost de câteva ori mutată temporar – mai exact ascunsă - pentru a fi ferită de la distrugere), iar în anul 1400, împăratul Manuel al II-lea Paleologul avea să o dăruiască mitropolitului Iosif Muşat al Moldovei, care a aşezat-o iniţial în Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava, cunoscută sub denumirea de Biserica Mirăuţi.
Odată cu preţiosul artefact, aveau să ajungă în Moldova (ca semn de recunoştinţă a Imperiului Bizantin faţă de voievodatul creştin) alte două icoane foarte cunoscute: icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana (ajunsă la domnitorul Alexandru cel Bun, care a a dus-o în Mănăstirea Bistriţa, din Neamţ), precum şi o altă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (care a fost aşezată în Mănăstirea Agapia, Neamţ, de către Doamna Neacşa, soţia voievodului).
Revenind la cea mai veche icoană de pe teritoriul românesc, trebuie spus că acesta a stat în biserica Sfântul Gheorghe doar până în anul 1415, când a fost dusă şi aşezată în Mănăstirea Neamţ, unde a şi rămas de atunci.
În timpul unei invazii a Imperiului Otoman, icoana a fost îngropată din iunie 1821, până în octombrie 1822, împreună cu alte obiecte de valoare, într-o poiană tainică de pe Muntele Rusu, pentru a fi protejată. Astăzi, pe locul acela se află Schitul Icoana Veche. De-a lungul timpului, artefactul creştin a suferit mai multe modificări, fiind restaurată şi ferecată în metale preţioase şi împodobită cu pietre scumpe în cel puţin trei rânduri.