Misterul comorii avocatului Ştefan H Ştefan, unul dintre cei mai bogaţi români. Cum a dispărut fără urmă, în 1946, averea omului cu 100 de case
0Ştefan H Ştefan a fost primul dezvoltator imobiliar care a construit blocuri de locuinţe în Galaţi, în perioada interbelică. Era supranumit „omul cu 100 de case” şi a avut succes şi în politică, după ce l-a învins în colegiul Galaţi pe renumitul Nicolae Iorga, la alegerile din 1914.
Poate fi doar o legendă urbană, căci fantezia oamenilor este deseori debordantă. Însă cu siguranţă că este ceva mai mult decât o plăsmuire a minţii cuiva, căci numeroase elemente demonstrabile se intersectează cu povestea de faţă, cea a comorii pierdute în mod misterios de către avocatul Ştefan H Ştefan, unul dintre cei mai bogaţi români în perioada interbelică.
Totul începe în primăvara lui1946, când devenise deja evident pentru foarte mulţi că tăvălugul sovietic nu era doar în trecere pe aici, ci că urmează să lase urme adânci în istoria istoriei neamului.
Familia venerabilului avocat Ştefan H Ştefan, unul dintre cei mai de seamă locuitori ai Galaţiului, terminase de făcut bagajele şi se pregătea să plece într-o lungă călătorie către Europa de Vest şi, apoi, către America. Că au plecat sau nu, că au ajuns sau nu, istoria scrisă nu mai consemnează nicăieri.
Cert este doar că de pe urma acestei întâmplări s-a născut legenda fabuloasei comori a avocatului (cuprinzând o mare cantitate de bijuterii din aur, argint, pietre preţioase şi picturi ale unor artişti celebri), care ar fi fost ascunsă în subsolul unei clădiri din zona străzii Portului.
Cine a fost Ştefan H Ştefan
Potrivit informaţiilor disparate care provin din perioada interbelică, avocatul Ştefan H Ştefan a fost unul dintre cei mai amri dezvoltatori imobiliari din acele vremuri.
Era celebru, de fapt, pentru trei lucruri: averea sa uriaşă, faptul că ar fi avut în proprietate peste 100 de imobile şi victoria pe care a repurtat-o în 1914, în colegiul electoral de la Galaţi, în faţa celebrului Nicolae Iorga.
Ştefan H. Ştefan a rămas în memoria colectivă, însă, mai cu seamă pentru faptul că a fost primul constructor de blocuri din oraşul de la malul Dunării, apartamentele, cele mai multe dintre ele de dimensiuni meschine, fiind închiriate oamenilor simpli.
De altfel, o mare parte dintre imobilele cu etaj din zona Portului (în special în apropiere de actualul restaurant Panoramic, de fosta Biserică Sf Gheorghe, de sau de zona Spicul) îi apaţineau avocatului gălăţean, care obţinea de pe urma acestora venituri consistente şi constante.
Însă Ştefan H Ştefan nu apăruse de nicăieri. Provenea dintr-o veche familie de negustori armeni, care făceau afaceri în porturile Galaţi, Brăila şi Sulina. Tânărul Ştefan a învăţat carte la Paris, iar în 1896 şi-a demonstrat pentru prima oară veleităţile de lider, fiind desemnat primul director al Societăţii Branşelor din Galai, în fapt strămoaşa Patronatului IMM-urilor din zilele noastre.
„Actul a fost descoperit prin eforturile preşedintelui filialei locale a Arhivelor Statului, Adrian Pohrib, cel care a descoperit, de altfel, şi un monument funerar, în Cimitirul Eternitatea, monument vechi, datând din acea vreme, pe care este menţionat, printre alţi membri ai Societăţii Branşelor din Galaţi, şi Ştefan H. Ştefan, primul director al acestei asociaţii, om de afaceri, deputat şi primar al municipiului Galaţi”, spune Marian Filimon, preşedintele filialei Galaţi a CNIPMM.
Deputat şi primar de Galaţi
Intră în politică, fiind membru al Partidului Naţional Liberal, şi reuşeşte, în 1914, prima mare lovitură: îl învinge la alegerile parlamentare, în colegiul electoral Galaţi, pe marele Nicolae Iorga.
Urmează operioadă în care alternează afacerile cu politica (construieşte masiv, peste 400 de apartamente de bloc – o cifră extraordinară pentru acele vremuri) şi devine fondator al două uzine electrice (cele mai importante din urbe).
În ianuarie 1925 ajunge primar al Galaţiului, iar la scurt timp izbucneşte un uriaş scandal, căci Ştefan H Ştefan cumpără câteva tramvaie electrice la mâna a doua din Germania (uite că vechile obiceiuri nu se uită: şi în zilele nostre se întâmplă la fel) care înlocuiesc omnibuzele trase de cai. Evident, municpalitatea cumpăra electricitatea necesară chiar de la uzinele primarului.
În iunie 1926, pe fondul scandalurilor, demisionează din funcţie de primar şi se concentrează pe afacerile imobiliare, prin intermediul cărara strânge o avere colosală. Construieşte numeroase imobile pe actuala stradă Bălcescu, pe Dogăriei sau pe strada Alexandru Ioan Cuza.
Fuga de ruşi şi comoara pierdută
În 1946, pe fondul sovietizării României, familia avocatului decide să părăsească ţara. Condiţiile fiind complicate, nu pot să plece decât cu puţine bagaje (se pare că s-au îmbarcat pe o mică navă cu destinaţia Viena), aşa că o bună parte a posesiunilor a rămas în ţară.
Legenda spune că fii şi nepoţii lui Ştefan H Ştefan ar fi cumpărat câteva butoaie din stejar în care ar fi închis şi apoi sigilat cu smoală o bună parte din colecţia de bijuterii a familiei, tablourile semnate de artişti celebre, argintăria şi multe alte lucruri de preţ.
Se spune că butoaiele ar fi fost ascunse într-un segment al tunelului care unea fosta biserică Sfântul Gheorghe (zona Panoramic) cu biserica Precista – tunel despre care sunt dovezi certe că a existat – pe care l-au surpat apoi în zona butoaielor.
Presupusa comoară a făcut obiectul mai multor „expediţii” neautorizate de căutare (mai ales în primii ani de după Revoluţie), însă, cel puţin oficial, nu s-a găsit nimic. Asta nu însemană, totuşi, că legenda fabuloasei comori pierdute a lui Ştefan H Ştefan nu a rămas pe mai departe vie.
Vă mai recomandăm şi: