Marius Nicoară, atletul care a câştigat peste 50 de medalii

Face atletism de aproximativ 30 ani, dintre care 28 la profesionişti, fiind recordmanul Balcanic la categoria master (peste 35 ani) încă din anul 2003S-a apucat de altletism în anul 1981, ca mai apoi să fie legitimat, în 1982, la C.S.U. Dunărea Galaţi.

A practicat şi alte sporturi înainte de atletism, cum ar fi baschet sau handbal, dar calităţile şi fizicul specifice atleţilor l-au determinat să continuie în această direcţie. Rezultatele nu au întârziat să apară şi a obţinut titlul de Campion Naţional la Crosul Tineretului, aşa cum era numit în acea vreme, chiar după un an de pregătire. În anul 1983 a participat la prima Balcaniadă din viaţa sa, la Ankara, unde a obţinut locul trei cu echipa.

„La competiţii, la amatori, câştigam mereu şi asta m-a determinat să continui. Erau Crosurile Tineretului, aşa se numeau pe vremea aia. În 1983 a apărut primul rezultat bun, ca sportiv şi ca reprezentant al Galaţiului, calificarea pentru Balcaniada de la Ankara. A fost prima Balcaniadă la care am participat, de unde m-am întors acasă cu locul trei, pe echipe”, a spus Marius Nicoară.

De la extaz la agonie

După acel episod fericit, de la Balcaniada din 1983, a urmat o perioadă în care medaliile au curs. Tot în acel an, a obţinut trei medalii de bronz la Campionatele Balcanice de Pistă şi alte două medalii balcanice, cu echipa. Mai târziu, în anul 1985, a avut cel mai bun timp la proba de 3.000 de metri, la Balcaniadă. În acelaşi timp, se mândreşte că în anul 1984 a fost partenerul de antrenament, al Fiţei Lovin, pentru Olimpiada de la Los Angeles, unde aceasta a obţinut singura medalie olimpică. Şi cum fericirea nu durează o veşnicie, în 1988 a fost nevoit să renunţe la competiţii, din cauza unor probleme de sănătate.

„Am avut o hepatită cronică. Mi-am revenit, nu am forţat, iar în 1997 am început iar performanţa, la master. Aceasta este categoria foştilor sportivi de performanţă”, a mai spus sportivul.

Antrenamente cot la cot cu cei tineri

Două ore pe zi, de cinci ori pe săptămână şi aproximativ 50-60 kilometri alergaţi în decursul a şapte zile. În asta constau atrenamentele pe care le face Marius Nicoară, pentru a se prezenta într-o formă cât se poate de bună la competiţii.
„Se aleargă cam 50-60 de kilometri. Distanţa depinde de proba pe care o pregătim. Antrenamentele încep cu minim trei-patru luni înainte de competiţie, poate chiar şase luni. Un atlet de perdormanţă face cam 150-170 km pe săptămână. Noi facem cam trei sute pe lună. Asta e limita. La noi refacerea este mai greoaie. Mai apar şi accidentările după o anumită vârstă”, ne-a mărturisit atletul.

Întrebări şi răspunsuri

Care sunt cele mai grele competiţii?

Competiţiile de maraton. Ca să parcurgi aceste distanţe, treci printr-o mulţime de faze. Organismul cedează, simţi că nu mai poţi. Ultimele două maratoane s-au finalizat cu leşin la mine. Am terminat cursa şi în 20 minute mi-a scăzut calciul şi glicemia şi am leşinat.

Care a fost cea importantă competiţie la care aţi participat?

Balcaniada de la Ankara, din 1983, pentru că a fost prima mea ieşire din ţară, la un concurs internaţional. Pe timpul lui Ceauşescu era greu de plecat la competiţii. Acum satisfacţiile sunt la Campionatele Balcanice pentru master. Dacă nu mă simt pregătit nu mă prezint la concurs.

Ce-i place

Sunt pasionat de maşinile retro, maşinile de epocă. Sunt posesor a trei astfel de maşini. Îmi place să umblu la ele. Îmi place să restaurez maşinile vechi. La asta mă pricep cel mai bine şi asta îmi place să fac. Sunt pasionat de tot felul de obiecte vechi, de antichităţi.

Ce nu-i place

Nu-mi place că nu s-a făcut nimic pentru sport, la modul general. Din punctul acesta de vedere s-a ajuns ca doar fotbalul să fie sport. Fotbalul este o afacere. Restul sunt sub orice critică. Nu-mi place că s-a strâns cureaua prea mult pentru oamenii simpli.

Profil
Născut: 06 decembrie 1964
Studii: Academia de Educaţie Fizică Bucureşti, actual masterand în anul II
Familie: divorţat, o fetiţă