Cum se schimbă copilul bătut de părinţi. Psiholog: „Ei pot depăşi dificultăţile doar prin scoaterea din mediul abuziv“

Copiii care trăiesc într-un mediu familial în care violenţa este prezentă sunt expuşi unui risc crescut de a experimenta violenţa în mod direct sau indirect. Acest lucru se întâmplă chiar dacă cei mici sunt doar martori ai violenţelor, cu atât mai mult cu cât ei sunt victime ale violenţei. Aceasta are un impact puternic asupra copiilor, impact ce poate lua forma unei traume.

Pentru cei mici, experienţa violenţei în familie este foarte aproapiată de conflictul loialităţii. Copiii se simt deseori la mijloc în conflictul dintre părinţi şi simt că fiecare părinte îl vrea de partea lui. În acel moment, cel mic ar putea să ia partea unui părinte sau să se izoleze de ambii părinţi. De multe ori, în astel de circumstanţe, ei aleg un comportament negativ, pentru care sunt pedepsiţi, deoarece părinţii înţeleg în mod greşit atitudinea celui mic.

Situaţia este cu atât mai gravă, cu cât una din trei românce a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă, conform Studiului Sănătăţii Reproducerii realizat în 2004. Mai mult de jumătate dintre cele care au participat la studiu aveau şi copii care au fost martori la episoadele violente din familie.

Legea privind violenţa în familie a fost promulgată în martie şi a intrat în vigoare în luna mai. Aceasta reprezintă un nou instrument de luptă împotriva agresorilor, una din opţiuni fiind evacuarea din propria casă. Chiar dacă nu sunt şi ei agresaţi, ci sunt doar spectatori, copiii au cel mai mult de suferit în aceste situaţii.

„Violenţa în familie poate avea consecinţe grave asupra adulţilor, dar mai ales a copiilor, atât pe plan fizic, cât şi emoţional. De obicei, efectele abuzurilor se resimt o lungă perioadă de timp după săvârşirea lor şi influenţează viaţa micuţilor”, a explicat psihologul Carmen Rusu.

Tot aceasta a mai explicat faptul că aceştia pot fi victime directe (când sunt loviţi sau abuzaţi) sau indirecte (asistă la scenele de violenţă).

„Creşterea într-un astfel de mediu poate fi traumatizantă pentru copil şi poate constitui o piedică în dezvoltarea normală şi armonioasă a acestuia. Neîncrederea în sine, teama, timiditatea, agresivitatea, furia, lipsa concentrării, minciuna sau scăderea randamentului şcolar sunt urmări ale traumelor suferite. Ei pot depăşi aceste dificultăţi doar prin scoaterea lor din mediul abuziv şi cu ajutor psihologic. Multe dintre mame preferă să rămână alături de partenerul agresiv gândindu-se la binele copiilor, dar nu realizează faptul că le fac mai rău în acest fel“, a mai spus psihologul Carmen Rusu.

Specialistul a explicat că modelul tatălui poate fi asimilat de copii. Având un exemplu atât de aproape de ei, pot deveni la rândul lor violenţi atât în perioada copilăriei, cât şi la maturitate. Această imagine poate constitui un model şi pentru fete, care sunt tentate să aleagă un partener asemănător tatălui lor. De asemenea, fata poate considera că o normal ca o femeie să fie abuzată, deoarece şi mama ei a suferit.