Cum se prepară ciudata chisăliţă moldovenească din corcoduşe verzi. Pare desert, dar se serveşte cu mămăligă
0Reţeta este foarte veche în partea de est a României, fiind un soi de „fusion” gastronomic arhaic între bucătăria tradiţională românească şi moda culinară adusă de la popoarele estice de origine slavă.
Înainte de a trece la reţeta propriu-zisă, se cuvine să facem o serie de clarificări lingvistice pentru cei mai puţin familiarizaţi cu regionalismul „chisăliţă”. Cuvântul a fost prezent ca atare, în toate dicţionarele limbii române, până în perioada interbelică, când a trecut la forma „chiseliţă”, iniţial ca alternativă la varianta iniţială, apoi înlocuind-o pe aceasta.
În prezent, dicţionarele oficiale româneşti consemnează doar forma „chiseliţă” (lucru care nu-i împiedică pe moldoveni, mai ales în spaţiul dintre Prut şi Nistru să spună tot „chisăliţă”), care are două sensuri conform DEX, dar nu mai puţin de nouă înţelesuri conform Micului Dicţionar Academic (MDA) din 2010.
Aşadar, după MDA: „Chíseliţă - sf /pl: chiseliţe / ucr. кисельща, srb. kiselica] (Pop) 1 Fiertură de plante (ştir, lobodă etc.) acrită cu prune necoapte ori cireşe. 2 Zeamă din diferite fructe fierte cu sâmburi cu tot. 3 Compot de prune. 4 Borş făcut din tărâţe. 5 Supă de vin. 6 (Fig) Amestec din care nu se mai alege nimic, cf terci. 7 (Îe) A face (pe cineva) chiseliţă= A bate zdravăn. 8 (Îs) Şapte ape-n chiseliţă= Lucru de nimic. 9 (Îe) Trei apen-n ciseliţă= Rude de grad îndepărtat”.
În Moldova, însă, chiseliţa poate însemna doar trei lucruri: fiertură din fructe verzi, compot dulce şi amestec nedefinit (terci). Cel mai adesea, chiseliţa este înţeleasă ca un compot dulce, lucru confirmat de folcloristul tecucean Tudor Pamfile, care scotea la iveală, acum un secol, şi o zicală unică (era prezentă pe atunci doar în zona de sud a Moldovei), cu referire la fudulie, grandomanie şi făţărnicie: „Cine are sare multă, pune şi-n chisăliţă”.
Basarabenii de la portalul bunica.md, de la care am preluat reţeta, rămân, aproape firesc, la varianta „chisăliţă”, pe care o descriu însă ca fiind „un preparat din fructe acre (prune, corcoduşe, vişine)”. În esenţă, este de înţeles sensul, căci cuvântul are origine slavă şi înseamnă (la ucraineni, dar şi la ruşi, ba chiar şi la bulgari) acru sau borş acru.
Totuşi, varianta basarabeană a preparatului este cumva de tranziţie între spaţiul românesc şi cel slav, căci deseori se folosesc atât fructe coapte (ca-n Moldova dintre Siret şi Prut), cât şi cele verzi (ca la est de Nistru). Amănuntul important este că la corcoduşele verzi nu li se scoate sâmburele, ci se fierb aşa, întregi.
Şi cum principiul arhaic „câte bordeie, atâtea obiceie” este deja lege în chestiunea chiseliţei, unele gospodine adaugă preparatului şi făină de porumb sau zdrenţe de făină de grâu. Alte gospodine o fac ca borşul rusesc, adică mai „rară”, altele din contră o fac „deasă”, fără prea multă zeamă, aproape ca un gem.
Ceea ce uimeşte, însă, este faptul că în Moldova chiseliţa (sau chisăliţa, după pronunţia locului) se serveşte cu mămăligă, semn că, deşi pare un desert, este percepută mai mult ca un fel de bază, în esenţă o ciorbă acră, numai bună pentru revigorat trupul la începutul verilor caniculare.
Ingrediente chisăliţă de corcoduşe
500 gr corcoduşe verzi
200 ml apă,
4-5 linguri de zahăr
Mod de preparare chisăliţă de corcoduşe
Mai întâi se spală corcoduşele. Dacă sunt coapte, se scoate sâmburele, însă dacă sunt verzi, se pun cu tot cu sâmbure.
Se pune apa la fiert, după care se adaugă fructele. Lăsăm să fiarbă 10-15-20 minute (căci niciun foc nu seamănă cu altul), adică până când fructele devin moi.
Se adaugă zahărul. Se fierbe întocmeala încă 10 minute, până când compoziţia se îngroaşă. Dacă zeama este prea acră, se mai adaugă puţin zahăr.
Se serveşte cu mămăligă rece. Poftă bună!
Vă mai recomandăm şi:
Mâncarea bizară, dar delicioasă a bucovinenilor: căpşuni cu smântână şi mămăliguţă caldă