Cum defineşte legea acţiunea violentă îndreptată împotriva unui poliţist. Ce persoane sunt exceptate de la adoptarea poziţiei şezut sau culcat
0De la sfârşitul lunii ianuarie 2020, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţiştii acţionează conform modificărilor legislative din domeniul ordinii şi siguranţei publice, prevăzute de Legea nr. 192/2019.
Conform acestor modificări, poliţistul este îndreptăţit să solicite persoanei care face obiectul legitimării să ţină mâinile la vedere şi, după caz, să renunţe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat.
”Prin atac armat se înţelege atacul săvârşit de o persoană cu o armă de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor”, a declarat comisarul şef Gabriela Costin, purtătorul de cuvânt al IPJ Galaţi.
De asemenea, poliţistul este îndreptăţit să solicite persoanei care face obiectul controlului corporal să adopte o poziţie inofensivă, ce permite realizarea efectivă şi în siguranţă a acestui control. Prin poziţie inofensivă se înţelege:
a) ţinerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul;
b) depărtarea picioarelor;
c) adoptarea poziţiei şezut;
d) adoptarea poziţiei culcat;
e) altă poziţie a corpului, care previne săvârşirea unei acţiuni violente îndreptate împotriva poliţistului şi respectă demnitatea umană.
Solicitarea de a adopta o poziţie inofensivă trebuie să fie adecvată pericolului pe care îl poate reprezenta persoana şi să nu depăşească nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei. Se interzice solicitarea adoptării poziţiei şezut sau culcat în cazul femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilităţi şi copiilor.
Legea prezumă intenţia săvârşirii unei acţiuni violente îndreptate împotriva poliţistului, fapta persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele: Poliţia, stai! - Nu te apropia! ori de a nu se conforma solicitărilor referitoare la renunţarea temporară la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sau celor privind adoptarea unei poziţii inofensive ce permite realizarea în siguranţă a controlului corporal.