Costel Orac - o extremă de legendă

Este unul dintre cei mai buni jucători de extremă dreapta din fotbalul românesc, a plecat de la Galaţi şi a ajuns la Clubul Dinamo unde în prezent activează ca antrenor al lotului secund.

Profil

Născut: 22 ianuarie 1959, Galaţi

Familie: căsătorit, un copil

Ultimul club: Unirea Focşani

Şi-a început cariera la Poli Galaţi, al numai 17 ani, iar peste numai un an a fost transferat la F.C. Galaţi. În 1981, a ajuns la Dinamo, unde a şi cunoscut consacrarea, câştigând cu echipa „câinilor roşii" trei titluri de campion al României şi jucând o semifinală de Cupa Campionilor Europeni.

„Eu sunt gălăţean şi normal că am început fotbalul la Galaţi. În 1981, am plecat la Dinamo împreună cu Nicuşor Vlad. Galaţiul avea, la vremea respectivă, o pepinieră foarte bună, care a dat jucători precum Tudorel Stoica, Chebac, Majearu, Vaişcovici sau mai târziu Lupu. N-am ştiut absolut nimic despre faptul că eram urmărit de Dinamo. În momentul în care am fost solicitat, nu am stat prea mult pe gânduri", povestea Costel Orac în urmă cu ceva timp.

Momente istorice

Orac a prins, în teren, două dintre cele mai frumoase momente ale istoriei lui Dinamo Bucureşti, meciurile câştigate în faţa marilor forţe ale acelor vremuri Inter Milano şi Hamburg.

„Meciul cu Inter, din 1981, a fost cel care mi-a rămas în suflet. S-a întâmplat că am ajuns în prelungiri şi s-a întrerupt transmisia televizată, ca să se dea telejurnalul. Eu am dat golul de 3-2. Am avut şi un penalty, pe care l-am ratat, ţin minte că mai erau câteva minute din prelungiri şi nu ştiam cum să ţinem de minge ca să nu luăm gol şi să pierdem calificarea. Cu Hamburg, a fost iarăşi un moment special, era o echipă plină de internaţionali, dar şi noi eram un grup valoros", a mai povestit el.

În 1989, chiar înainte de Revoluţie, Orac a fost nevoit să plece de la Dinamo, fiind transferat, dintr-o semnătură, la Victoria Bucureşti, echipa Securităţii.

La sfârşitul aceluiaşi, an a venit căderea regimului comunist şi transferul în Elveţia, unde însă nu a avut foarte mult noroc.

„Am avut probleme mari cu spatele, începusem să fac foarte multe rupturi musculare şi, în 1991, am fost nevoit să renunţ".

În 1991, a revenit la Dinamo pentru jumătate de sezon, încheindu-şi cariera de jucător la Unirea Focşani, în 1992. În total, a jucat 308 meciuri în Divizia A, marcând 54 de goluri.

În calitate de antrenor, primul club pe care l-a condus în liga I a fost Oţelul Galaţi. În sezonul 2002- 2003 a încheiat pe locul 13, jucând un meci de baraj pierdut în faţa lui FC Bihor. Echipa a rămas însă în Divizia A, tot cu Orac la timonă, tehnicianul fiind demis în sezonul următor, deşi echipa se afla în acel moment pe locul şase

În perioada 24 iunie-3 octombrie 2009 a fost antrenor secund la Dinamo Bucureşti, mâna dreaptă a italianului Dario Bonetti, iar în prezent este antrenor principal la Dinamo II.

Întrebări şi răspunsuri

Care era secretul loviturilor libere?

Exersam de două ori pe săptămînă loviturile libere. Zeci, sute, la fiecare şedinţă. Ori cu Ţeţe Moraru, ori cu vreuna dintre rezerve. Aşteptam să plece ceilalţi jucători, să am linişte, şi exersam.

Cum a fost cu plecarea la Victoria?

M-am trezit că a venit Radu Matei, de la Victoria Bucureşti, care mi-a spus că eram transferat la ei. Am avut o reacţie destul de dură, am făcut scandal, am ajuns la ministru. Până la urmă, am rămas cu cu un gust amar, pentru că, timp de nouă ani, îmi făcusem cu vârf şi îndesat datoria faţă de Dinamo

Ce nu-i place

Cel mai tare îl nemulţumeşte faptul că a apucat să joace numai trei meciuri la echipa naţională. „ Am fost convocat totuşi în lotul lărgit pentru Campionatul European din Franţa, în 1984, dar după două zile, am fost trimis acasă fără nicio explicaţie, cu toate că mă aflam în formă maximă. Am avut anumite reţineri faţă de Mircea Lucescu, când a venit la Dinamo, deoarece m-am simţit nedreptăţit că nu am fost chemat la naţională pe când mă aflam în vârful carierei", spune Orac

Ce îi place

Îmi place să rememorez vremurile în care jucam în faţa a peste 80.000 de spectatori şi bucuram o ţară întreagă prin performanţele echpei Dinamo.