Cea mai mare bibliotecă privată din România, în pericol de a fi închisă. Singurii care mai dau o mână de ajutor: voluntarii şi cititorii pasionaţi

Biblioteca Franceză „Eugène Ionesco“ din Galaţi reuşeşte cu greu să îşi achite facturile după ce autorităţile locale au sistat orice ajutor financiar.

Din 2001, de când şi-a deschis porţile, peste şase mii de cititori s-au înscris la Biblioteca Franceză. Aici au găsit documente unice şi o atmosferă extrem de plăcută. „Este cea mai mare bibliotecă privată din ţară şi este unică pentru că avem două sedii care ne aparţin şi un fond de documente foarte valoros. Aş menţiona Fondul «Eugène Ionesco», unic în Europa şi probabil în lume“, a spus Dorina Moisă, directorea Bibliotecii Franceze „Eugène Ionesco“ din Galaţi.

Ajutată de prietenii francezi

În fiecare lună, Dorina Moisă, singura angajată a bibliotecii, depune eforturi supraomeneşti pentru a plăti facturile instituţiei, care, în lunile de iarnă depăşesc şi 3.000 de lei. Îşi găseşte puterea să lupte cu sistemul din dragoste pentru carte şi speră ca într-o bună zi, biblioteca să aibă o sursă sigură de venit. De curând, prietenii din Paris ai bibliotecii au organizat în capitala Franţei un târg, iar banii strânşi din obiectele vândute au fost donate instituţiei gălăţene.

„La început am fost două bibliotecare. De şapte ani lucrez singură pentru că fondurile au fost insuficiente, iar acum nu mai avem nici măcar femeie de serviciu. Sursele de finanţare sunt foarte firave şi nu sunt permanente, asta este principala noastră problemă. Ne bazăm pe prietenii şi cititorii bibliotecii care donează cei 2% în fiecare an. Rar închiriem una din săli pentru diverse conferinţe şi ne mai ajută cotizaţiile cititorilor, dar sumele sunt infime pentru instituţia de cultură.

Dacă de mâine Biblioteca Franceză nu ar mai exista, ar fi dezastruos pentru elevii, studenţii şi profesorii care predau limba franceză. Înainte, toţi studenţii mergeau la Bucureşti să împrumute cărţi de la Institutul Francez. La noi sunt cărţi care acolo nu se găsesc. Impresionant a fost că atunci când am terminat amenajările interioare, a trebuit să readucem în clădire mobila şi cărţile. Am făcut apel pe mail, pe Facebook şi au venit persoane care nici măcar nu cunosc limba franceză, dar au vrut să ajute pentru că era vorba despre o bibliotecă. Ne-am convins că este nevoie de un asemenea loc“, a explicat Dorina Moisă.

Ea spune că, pentru a nu fi închisă, Biblioteca Franceză din Galaţi are nevoie de sprijin şi de un proiect la nivel regional care să susţină activitatea instituţiei de cultură.

Esenţială pentru elevi şi studenţi

„Obişnuiesc să vin adesea aici pentru a împrumuta cărţi care îmi sunt extrem de utile la cursurile de limba franceză şi pe care în altă parte nu le găsesc. Atmosfera din bibliotecă mă îmbie către lectură, mi se accentuează setea de cunoaştere şi mi-ar părea extrem de rău să ştiu că într-o bună zi locul acesta nu va mai exista. Poate atunci când voi termina facultatea voi avea posibilitatea să ajut cumva la supravieţuirea bibliotecii. Din păcate trăim într-o societate care pune cultura pe ultimul loc“, a precizat o studentă de la Facultatea de Litere din Galaţi.

La rândul său, Mihai, consideră că funcţionarea bibliotecii este esenţială pentru studenţii care vor să înveţe în franceză: „La finalizarea studiilor îmi doresc să mă stabilesc în Franţa, tocmai de aceea îmi fac timp să merg la bibliotecă. Dacă nu aş avea acces la documentele de aici, nu aş putea să îmi îmbunătăţesc nivelul de limba franceză. Atunci când îţi doreşti mai mult de la tine, orele de curs nu sunt suficiente. Îmi pare rău să aflu de situaţia dificilă în care se află biblioteca Franceză“. ;

Istoria Bibliotecii Franceze din Galaţi

În 1993, România a intrat în Organizaţia Internaţională a Francofoniei, fiind prima ţară membră în care franceza nu este limbă oficială sau maternă. Însă influenţele francofone îşi au originile în secolul al 18-lea, atunci când elita societăţii române a făcut vizite de studiu în Franţa. Scriitorii, artiştii şi toţi intelectualii vremii au găsit în limba franceză valorile expresiei de libertate şi modernitate. În 2001, când şi-a deschis porţile, biblioteca a fost sprijinită de Fundaţia „Eugène Ionesco“ şi de asociaţia Les Amis de la Bibliothèque Française Eugène, a cărei preşedinte de onoare este Marie-France Ionesco, fiica dramaturgului. Iubitorii limbii franceze găsesc la bibliotecă peste 16.000 de cărţi şi documente, o sală de lectură, o sală de conferinţe şi proiecţii de film şi teatru.

„Totul a pornit de la prietenia dintre Jacques Hesse şi Anca Mihăilescu, pe atunci profesoară de limba franceză la Şcoala Gimnazială Nr. 22 din Galaţi. De fapt, erau la facultate când s-au cunoscut. Jacques era unul dintre studenţii care vizita în anii ‘60 Litoralul românesc şi Delta. El s-a îndrăgostit de ţara noastră aflând poveşti de la românii aflaţi în Paris şi astfel s-a împrietenit cu soţul doamnei Anca Mihăilescu. Această prietenie a rezistat în timp, dar legătura s-a cam rupt înainte de Revoluţie, când corespondenţa nu mai putea circula. S-au regăsit însă la scurt timp şi atunci când Anca a fost întrebată ce ar dori să primească din Franţa, aceasta a răspuns că vrea doar cărţi. Jacques Hesse s-a mobilizat împreună cu mai mulţi prieteni şi astfel, în 1990, a sosit la Galaţi primul transport de cărţi. Ulterior a fost înfiinţată Fundaţia «Eugène Ionesco» din care fac parte foarte mulţi scriitori, bibliotecari, editori. Cu toţii au făcut apel la autorităţile din Franţa şi astfel, în 2000 şi 2004 au fost achiziţionate şi restaurate două case în care funcţionează Biblioteca Franceză“, a relatat Dorina Moisă.

De şapte ani lucrez singură pentru că fondurile au fost insuficiente, iar acum nu mai avem nici măcar femeie de serviciu. Sursele de finanţare sunt foarte firave şi nu sunt permanente, asta este principala noastră problemă. Ne bazăm pe prietenii şi cititorii bibliotecii care donează cei 2% în fiecare an.