Anghel Saligny, strada pe care timpul s-a oprit în loc
0Gălăţenii care locuiesc în „mahalaua ultracentrală" dintre Prelungirea Brăilei şi Şcoala Generală nr. 1, trăiesc ca în urmă cu 70 de ani. Deşi în zonă s-au ridicat în ultimii ani vile impunătoare, strada nu are canalizare. Vecinii săraci, majoritari, aruncă apa menajeră folosită, în mijlocul străzii.
500 de metri de drum prăfuit, pavat cu pietriş, case bătrâneşti alternând cu vile semeţe, abia construite de o parte şi de alta a unui drum mereu prăfuit, pavat cu piatră de râu. Pare o uliţă dintr-un sat cu un primar delăsător, în care nu au ajuns fonduri şi programe europene. Nu este vorba de aşa ceva, ci de o parte a străzii Anghel Saligny, aflată în „groapa" din Ţiglina, în imediata vecinătate a Inelului de Rocadă.
Veche de circa 70 de ani, strada care la începuturile ei era capăt de linie pentru tramvaiul care mergea până în zona unde se află în prezent cartierul Aviaţie, pare acum o fundătură părăsită. O salvează de la această calificare tocmai oamenii, care au pretenţia, justificată de altfel, că locuiesc în buricul târgului. O spun pe un ton amar, deoarece, nici în ziua de azi, nu pot renunţa la WC-urile din fundul curţii şi la aruncatul zoilor în mijlocul drumului.
Mai rău ca la ţară
Explicaţia frustrării locatarilor din zonă e simplă. Strada lor a fost ocolită de modernizare, spun ei, în timp ce alte străduţe din împrejurimi au fost „binecuvântate" cu canalizări.
Leonora Stan are 81 de ani şi s-a născut la Măstăcani. Din 1957, s-a mutat la oraş. A crezut că vine la civilizaţie, dar după jumătate de veac vede că s-a înşelat. Nu s-a schimbat nimic, spune femeia pe care am găsit-o stând pe un bolovan din faţa porţii şi privind la câteva şiroaie de apă aruncată de vecini care se prelingeau printre pietrele din mijlocul drumului.
„Aşa era şi atunci, în 57. Pietriş. Nu a fost niciodată asfalt, iar de canalizare ce să mai zic. Bine că ne-o pun pe factura de apă, noi o plătim, dar apa tot în drum o aruncăm", spune resemnată octogenara.
Uitaţi în buricul târgului
La câţiva metri de casa Leonorei Stan, la o altă poartă trei maşini stau parcate, una lângă alta. Sunt ale proprietarilor şi după cât de prăfuite arată, e clar că stăpânii lor îşi blesteamă zilele ori de câte ori trebuie să le urnească din loc pe pavajul bolovănos, plin de praf şi înnămolit la fiecare ploaie.
„Când m-am mutat aici, acum aproape zece ani, am tot sperat că în câşiva ani o să trăim civilizat. Am investit o groază de bani în interiorul casei, mi-am făcut chiar şi instalaţia de canalizare până la poartă, dar degeaba. Mi-am făcut şi baie în casă, dar nu o pot folosi, tot la WC-ul din curte mergem", spune cu năduf Dorin Crăiţa.
„Stau aici de peste 30 de ani şi n-am văzut o dată vreun utilaj de deszăpezirea, iarna. În plus, respirăm praf cât cuprinde, mai ales când trec maşinile de intervenţie de la firma de pază din capătul celălalt al străzii. Parcă suntem pe altă lume, nu în buricul târgului", conchide un alt localnic, Ilie Barbu, nu înainte de a-şi exprima speranţa ca, într-o zi, să poată circula omeneşte cu maşina pe strada lui şi a bea o apă fără gust de catran.
Locatarii din fundătura cu pretenţie de stradă sunt sceptici când vine vorba de posibilitatea ca uliţa lor să arate in viitor cât de cât decent.
Mihai Iftode, 68 ani
„Ar fi bine să facă canalizare, că noi ne-am săpat o groapă în curte unde aruncăm apa. Doar cei de la firma de pază am înţeles că şi-au făcut."
Leonora Stan, 81 ani
„Am auzit că o să facă primăria de la anul canalizare, dar eu acum nu mai pot să îmi fac lucrare în curte, am 500 de lei pensie."
Dorin Crăiţa, 44 ani
„Am făcut nenumărate petiţii la Primărie. Aproape că nu mai sperăm. Poate la anul, când o să fie alegeri locale, o să se facă ceva."
Costică Ghinea, 62 ani
„Eu am avut noroc că am putut să mă racordez la canalizare tocmai în Brăilei. Nu cred că Primăria va face prea curând canalizare."
Ilie Barbu, 66 ani
„Am tot făcut demersuri, dar degeaba. Strada asta e ocolită, pe altele s-a făcut. Nu îi interesează nici de canalizare, nici de conducta de apă."