A murit Silviu Catargiu, autorul mai multor sculpturi monumentale care dau farmec oraşului Galaţi

Sculptorul Silviu Catargiu, unul dintre cei mai valoroşi plasticieni ai Galaţiului. Dascăl ilustru şi un om admirabil, el a lăsat în urmă nu doar lucrările sale de excepţie, ci  şi numeroase generaţii de tineri artişti plastici valoroşi.

Artistul Silviu Catargiu s-a născut pe 8 ianuarie 1939, în mirifica aşezare suceveană Capul Codrului, lucru care avea să-şi pună amprenta pe o parte a operele sale, realizate în lemn, în tehnici arhaice moştenite din străbuni.
A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, clasa profesorului Romulus Ladea. În 1965 s-a stabilit la Galaţi, oraş unde şi-a întemeiat o familie şi unde timp de peste 30 de ani a activat ca profesor la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” şi la Şcoala Generală nr. 29 „Sfânta Ana”. O perioadă de câţiva ani a fost şi inspector la Comitetul de Cultură şi Artă al Judeţului Galaţi.

Chiar dacă este gălăţean doar prin adopţie (însă vorbim, totuşi, de o adopţie care a durat peste cinci decenii!) se poate spune, fără teama de a greşi, că profesorul Catargiu a marcat în mod fundamental, cu arta sa, oraşul de la malul Dunării. Şi doar atât, căci sculpturile monumentale realizate de Silviu Catargiu se regăsesc în numeroase localităţi româneşti.

Lucrările sale de artă monumentală înnobilează astăzi spaţiul din Tabăra de creaţie de la Măgura Buzăului („Aurora”), de pe Faleza Inferioară a Dunării gălăţene („Pasărea apelor”, „Chemarea zborului”), de pe strada Brăilei („In memoriam”), de la Muzeul de Artă Vizuală („Icar”), din centrul civic al comunei Cuca („Bustul domnitorului Petru Rareş”), din parcul satului Vasile Alecsandri, comuna Braniştea („Bustul poetului Vasile Alecsandri”), din Luncaviţa-Tulcea („Reculegere”), din Brăila („Rugăciune”) sau din Focşani („Bachus”).

Alte numeroase, foarte numeroase, sculpturi concepute pentru interior se află în numeroase colecţii de stat şi private din ţară şi din străinătate (Polonia, Grecia, Franţa, Germania, Belgia, Canada, SUA). A fost distins în 1991 cu premiul „Hiperion” pentru proiectul de monument „In memoriam”, în 2004 cu Meritul Cultural, clasa I, iar în 2007 cu Premiul  revistei „Porto-Franco”.

A participat la toate expoziţiile Filialei Galaţi a Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR), la manifestările interjudeţene şi la cele cu caracter naţional, precum şi la Taberele naţionale de sculptură de la Măgura Buzăului (1972) şi  Galaţi (1976, 1977, 1991). A fost membru al UAPR din 1968, iar în perioada 1974-1990 a condus Filiala Galaţi a UAPR.

„Format la şcoala marelui sculptor Romulus Ladea şi atent la înnoirile moderne aduse în sculptură de George Apostu, Gheorghe Iliescu-Călineşti, Constantin Popovici, Ovidiu Maitec ş. a., Silviu Catargiu  s-a remarcat încă de la începutul carierei printr-un discurs plastic bazat pe pătrunderea sensurilor majore ale existenţei, transpunând în materiale definitive (lemn, marmură, piatră, metal) unele teme eterne ale artei („zborul”, „geneza”, „devenirea”, germinaţia), dar şi altele ce ţin de realitatea istorică şi socială a României”, scrie despre artist criticul Corneliu Stoica.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!