Vocea Moldovei: Prietene, ţara te vrea prost!

Dezastru! N-am văzut în viaţa mea rezultate atât de proaste ca la Bacalaureatul de anul acesta. 

Încerc să pun asta pe seama faptului că viaţa mea n-a fost chiar aşa de lungă încât să fie relevantă din punct de vedere statistic, dar realizez că mă îmbăt cu apă chioară. Din păcate, izvoarele istorice scrise nu consemnează un eşec mai răsunător al tinerimii studioase decât cel la care tocmai am fost martori.
Oricât am încerca să dăm vina pe liceeni (care, totuşi, pot fi acuzaţi pe bună dreptate că au abandonat şcoala în favoarea internetului), nu trebuie să ne facem că plouă atunci când vine vorba despre sistemul de învăţământ pe care noi, cei maturi, li l-am pus la dispoziţie.

Nu trebuie să fii mare expert ca să observi că sistemul e varză. Toţi miniştrii de la Educaţie (şi toate Guvernele din '89 încoace) poartă responsabilitatea dezastrului. S-au jucat de-a şcoala, au inventat legi de o stupizenie fără margini, iar rezultatul se vede: promoţia 2011 a ajuns un reper negativ pentru şcoala românească.

Îmi amintesc despre o discuţie pe care, în urmă cu vreo patru-cinci ani, am avut-o cu un coleg jurnalist, fost profesor de română. În vreme ce eu mă revoltam că nişte idioţi de la Bucureşti au scos din manualele de literatură toţi clasicii, pe care i-au înlocuit cu tot felul de anonimi, el mă contrazicea la fel de vehement. „Copiii trebuie să înveţe metoda, procedeul literar, nu să ţină minte operele unor moştri sacri, fie ele extrem de valoroase. Tocmai prin debarasarea de monştri sacri se poate studia literatura la modul ştiinţific, fără prejudecăţi", îmi zicea colegul, iar mie îmi fierbea sângele de revoltă.

Nu puteam pricepe - cum nu pricep nici acum - de ce poate un adolescent să înţeleagă mai bine comicul de situaţie analizând ce a scris un dramaturg obscur în loc să citescă operele marelui Caragiale.

Faptul că am avut dreptate se dovedeşte acum, la afişarea rezultatelor la Bacalaureatul 2011. Încă o generaţie de liceeni a fost sacrificată pe altarul prostiei dirijate politic, iar eu nu pot decât să-i încurajez: prietene, ţara te vrea prost! Tu nu dispera! Luptă!