VIDEO Mărturia emoţionantă a generalului Rogoz, erou pe frontul din Apus: „Războiul este ceva înfricoşător, prin durere şi moarte, lacrimi şi jale”
0Generalul în rezervă Gheorghe Rogoz, în vârstă de 90 de ani, din oraşul Panciu, este istorie vie a ceea ce a însemnat Al Doilea Război Mondial pentru ţara noastră.
La vârsta sa onorabilă, generalul a venit astăzi în faţa elevilor şi militarilor la Târgul de carte care se desfăşoară în acest weekend la Focşani, pentru a-şi spune povestea vieţii şi întâmplările prin care a trecut în război.
S-a înrolat în armată la 17 ani, la vârsta când tinerii visează cu încredere la un viitor liniştit şi sigur. Dar a renunţat la vise, mult prea devreme, şi s-a aruncat în vârtejul ce cuprinsese întreaga Europă, în război. Nu ştia mare lucru despre război, dar a aflat repede, când vedea moartea peste tot, în stânga şi dreapta sa, tovarăşii lui de arme fiind seceraţi de gloanţe.
„Am descoperit că războiul e ceva care te înfricoşează prin durere şi moarte, lacrimi şi jale, prin victime nevinovate, exoduri masive de populaţie, distrugeri de materiale uriaşe, că este un coşmar care te urmăreşte peste ani şi ani. Am privit cu mult curaj toate acestea, departe de ţară, pe meleaguri străine, prin gloanţe şi schije, prin moarte. Dorul de ţară, dorul de casă şi de părinţi mi-a insuflat încrederea că trebuie să rezist şi să mă întorc la cei dragi”, povesteşte veteranul Gheorghe Rogoz..
A luptat pentru onoarea Armatei Române
A avut propria sa cumpănă, în Ungaria, unde a fost la un pas de moarte, trezindu-se din morţi abia la spital. După o perioadă de convalescenţă, medicii i-au oferit şansa să plece acasă şi să uite de război, dar nu asta şi-a dorit pe atunci tânărul militar Rogoz.
"Mi-au făcut forme să mă trimită în ţară. I-am spus medicului că refuz să plec în ţară, pentru că vreau pe front. Doctorul a ripostat şi a spus că sunt un prost, că mă duc la moarte. Deşi tânăr, abia pornit pe drumul vieţii, am considerat că trebuie să plec pe front, pentru că e de datoria mea să ofer tot ce am mai sfânt, pentru veşnicia ţării şi onoarea armatei române. Am primit cinci decoraţii româneşti şi două străine pentru fapte de armă. Vă spun doar una dintre faptele de armă pentru care am luat Crucea Serviciul Credincios. La un atac al trupelor maghiare, s-a rupt linia de front, infanteria s-a retras. Şi soldaţii noştri s-au retras. Eu nu am plecat. Am tras încontinuu cu brandul cu proiectile, până au venit tancurile româneşti. Dacă nu veneau tancurile, nu mai eram astăzi aici, în faţa dumneavoastră. Unul dintre tancuri a oprit, a ridicat clapa şi m-a întrebat cum mă cheamă. M-am recomandat iar mai târziu am primit decoraţie".
Şapte decoraţii de război
Pentru mari fapte de arme, sacrificiu, credinţă şi devotament a fost recompensat cu decoraţii de război româneşti, printre care medalia „Virtutea Militară" de război clasa a II-a şi 2 decoraţii străine, una dintre ele fiind medalia Republicii Cehoslovace „Pentru vitejie".
După război, Gheorghe Rogoz a lucrat ca ofiţer, dar originea sa, "nesănătoasă", nu l-a ajutat să-şi exercite meseria, tatăl său fiind pe vremuri şef de partid liberal într-o comună. Prin urmare, a lucrat ca salariat civil într-o unitate militară, până la pensionare.
Din 1987 este veteran de război. Astăzi, spune cu regret că cei mai mulţi dintre veteranii de război nu mai sunt în viaţă, iar filiala de veterani pe care o conducea în zona Panciu, unde avea în subordine zece comune, s-a desfiinţat, pentru că nu mai avea obiect de activitate, prin decesul foştilor luptători pe front.