Un tânăr cu probleme grave de sănătate acuză sistemul medical că e mai bolnav decât el. „Nu vrea să fiu un nou caz Călin Farcaş“
0Ionuţ Anghel, din oraşul Mărăşeşti, reclamă că speranţele apărute în sistem după moartea braşoveanului Călin Farcaş s-au diminuat.
Ionuţ Anghel, de 32 de ani, este IT-ist la Primăria Mărăşeşti şi suferă de Diskinezie Ciliară Primară.
Diagnosticul i-a fost pus în Austria, la celebrul spital AKH, iar medicii de acolo i-ar fi spus că s-a infectat cu o bacterie periculoasă luată într-un spital din România.
Boala lui Ionuţ s-a agravat începând cu sfârşitul anului 2017, iar singurul leac este un transplant de plămâni, intervenţie medicală care costă între 150.000 şi 200.000 de euro.
Într-un mesaj pe Facebook, el acuză sistemul de sănătate că este grav bolnav. Tânărul avea ceva speranţe că după moartea braşoveanului Călin Farcaş lucrurile se vor îndrepta, dar susţine că în ultimele luni totul s-a sistat. Nu s-a făcut nici un transplant, donatori nu mai sunt, statul nu a semnat contractul cu Eurotransplant, iar colegii săi de suferinţă se sting pe rând.
"Ce se întâmplă? S-a sistat programul de transplant pulmonar? Ni se cere răbdare! Când ceasul ticăie şi ştii că deadline-ul nu pare a fi prea departe realizezi că răbdarea este sinonim cu gândurile pentru veşnicie...
În ianuarie mi s-a spus că sufăr şi de deficienţa de imunoglobulina şi că trebuie să fac cure cu aceasta din urmă însă nu reprezintă un impediment pentru transplantul pulmonar. Fapt pentru care nu mi se recomandă tratament în spitale deoarece eu sunt ca un burete care agaţă toate infecţiile. Astfel eu trebuie să-mi achiziţionez medicaţia pentru a mă trata acasă, pentru a nu-mi pune viaţa în pericol şi a nu lua alţi germeni, bacterii etc pentru a-mi periclita şansele la transplant. Ultima cură de antibiotic a fost de Tazocin 4,5 g/6 ore timp de 14 zile după care urmează să schimb antibioticul în funcţie de antibiograma. (Un tratament de 14 zile cu Tazocin de 4,5 g costă 1.280 de lei, tratament ce trebuie achiziţionat şi nu numai Tazocinul). Majoritatea companionilor de suferinţă cu care am stat în spital, tot pentru probleme pulmonare, au murit! Am aflat că oameni care erau mult mai bine fizic decât mine s-au stins mult mai rapid sperând să aibă o şansă la transplant oriunde, ca şi mine. Încă încerc să-mi alimentez speranţa că se va întâmpla ceva. După moartea lui Călin Farcaş, lucrurile păreau că încep să se mişte până la începutul acestui an când parcă totul s-a sistat. Eu nu vreau să fiu un nou caz cum a fost Călin, chiar e nevoie să murim rând pe rând ca transplantul pulmonar să fie o normalitate şi în ţara noastră? Nu sunt donatori? Atunci de ce nu se semnează un acord cu Eurotransplantul? Mă aude şi pe mine cineva? Mi se îngăduie şi mie să mai sper că într-o bună zi îmi va suna telefonul chemându-mă la transplantul ce-mi va prelungi viaţa?”, este strigătul tânărului.
Ionuţ susţine că este dependent, zi şi noapte de, aparatul de oxigen, dar că boala sa se înrăutăţeşte, iar timpul, în cazul său, nu aşteaptă şi mai ales nu iartă.
"Asist în ultima perioadă cu stupefacţie la ce se află despre "afacerea ANT". Oare aceşti oameni care s-au învârtit acolo şi au gestionat totul ca pe o afacere n-au frică de Dumnezeu? Nu ştiu că în această lume, totul se plăteşte? Nu s-au gândit oare că sunt copiii, părinţi sau bunici care aşteaptă cu înfrigurare să le sune telefonul în speranţa găsirii unui donator compatibil care le va salva viaţa? Voi realizaţi prin ce trecem noi când vedem un apel de la un număr ce nu-l cunoaştem? Amalgamul de sentimente care ne încearcă? În ultimele 4 luni am avut exact 10 zile în care nu am luat antibiotice. Mi s-a zis clar că până nu fac transplantul pulmonar, tot o să mă chinui astfel deoarece focarul de infecţie se afla în plămâni. Stau şi mă întreb cât o să mă mai ajute ficatul şi restul organelor! O să mai facă faţă? Cât timp? O să ajung să am nevoie şi de un transplant hepatic? Se va termina vreodată sau pur şi simplu se aşteaptă ca noi să murim!? Cu speranţa caut noutăţi despre transplantul pulmonar de la noi din ţară (pentru că în afară nu ne primesc) dar cu dezamăgire şi tristeţe nu găsesc nimic!", este mesajul lui Ionuţ Anghel.