Teribilul Bahnă, tâlhar sau haiduc? A terorizat satele din Munţii Vrancei, dar a fost generos cu săracii. A murit după ce a fost trădat de iubita lui

În timpul Primului Război Mondial, dar şi după, Vrancea a fost terorizată de cete de tâlhari, mulţi fiind dezertori de pe front care jefuiau populaţia mai înstărită din sate. De multe ori, aceştia comiteau şi crime.

Un personaj aparte a fost vestitul Constantin Bahnă, originar din Herestrău-Nereju, hoţ la drumul mare încă din copilărie, care timp de mai mulţi ani a terorizat în primul rând târlele ciobăneşti din zona de munte. El a acţionat pe teritoriul mai multor judeţe din Moldova şi chiar în Basarabia.

„A jefuit stâni, i-a prădat pe chiaburi ţărani înstăriţi, s-a răzbunat pe jandarmi şi şefii de post care-i zădărniceau acţiunile prădalnice. Avea, spun bătrânii, o deosebită plăcere să-i prade pe chiaburi, motivul fiind acela că Bahnă fusese slugă în tinereţe la un asemenea chiabur şi nu fusese plătit”, susţine istoricul Ionuţ Iliescu. În arhive există  mai multe documente din acea perioadă, în special plângeri ale celor care au fost jefuiţi de către Constantin Bahnă.

Tâlhărea stânile ciobanilor de la munte

„În anul 1921, la Negrileşti, pe când eram la stână, a venit Bahnă şi tovarăşii lui şi mi-au furat 120 de pielicele negre de astrahan, toată îmbrăcămintea a 20 de oameni din serviciul meu şi 200 de kilograme de brânză. Toate aceste lucruri le-a transportat cu trei cai ai mei. Numiţii bandiţi au venit de mai multe ori pe la stâna mea în acea seară şi au fost găzduiţi de baciul meu. Mă constitui parte civilă cu suma de 20.000 de lei”, scria într-o plângere adresată jandarmeriei păgubitul Costică Fenechiu.

Din mărturii ale oamenilor, se spune că Bahnă era generos cu săracii şi le împărţea din bunurile furate, dar cea mai mare parte a „confiscărilor” le valorifica. Potrivit istoricului Ionuţ Iliescu, un anume Radu Lăbunţ, din Paltin, îi mărturisea cercetătorului Mihai Alexandru Canciovici că în copilăria sa l-a întâlnit pe Bahnă, într-o pădure, iar în urma discuţiilor dintre cei doi s-a legat o prietenie.

Protector al săracilor

„Bahnă se împrieteneşte cu copilul şi se interesează de familia lui, ca un veritabil protector al vrâncenilor săraci, cum pretindea că este: «eu fac rău la boieri şi dau la săraci». Îi spune copilului că el a fost cel care a obligat-o pe mama lui să nu-şi vândă vaca la târg, dându-i bani pentru porumbul atât de necesar pentru hrană familiei. A verificat-o ulterior, să vadă dacă a cheltuit banii pe porumb şi nu pe orice altceva. Îi cere, în final, copilului să nu spună nimănui că s-au întâlnit, pentru a nu fi descoperit de autorităţi. Peste măsură de impresionat, copilul nu a putut să nu împărtăşească emoţia încercată unui tovarăş de joacă. De la acesta află jandarmii nerejeni, care-l iau la bătaie pe micuţul Radu Lăbunţ, pentru a afla unde se ascunde Bahnă. Ca urmare a plângerii depuse de mama lui la Compania de Jandarmi Putna, cei patru jandarmi nerejeni sunt mutaţi disciplinar din comună", scrie Ionuţ Iliescu.

FOTO: Harta căutării lui Bahnă

Timp de ani de zile, Bahnă a înşelat cu viclenia sa vigilenţa zecilor de jandarmi care-l căutau neîncetat, în plasa acestora căzând doar câţiva parteneri ai haiducului.

Bahnă a fost prins în septembrie 1923, trădat fiind de iubita lui din Paltin, Aniţa Moise.

„Prin cooperarea poliţiei din Focşani cu cea a judeţului Bacău şi a corpurilor de detectivi de la Bucureşti şi Ploieşti s-a reuşit localizarea acestui răufăcător care în final a fost lichidat. Bahnă a căzut în plasa oamenilor legii prin trădare. Iubita lui din Paltin îl trădează, este localizat, nu se dă prins, este încercuit şi în final împuşcat”, spune istoricul focşănean Cezar Cherciu.

FOTO: Bahnă, în sicriu, după ce a fost împuşcat

Istoricul Ionuţ Iliescu susţine că Bahnă nu se încadrează în tiparul clasic de haiduc, chiar dacă ce fura împărţea săracilor.

„El nu a acţionat pentru înlăturarea unei puteri (la nivel local sau naţional) şi la instaurarea alteia; este mai degrabă un dezertor devenit tâlhar, hoţ de drumul mare. Numele de Bahnă (loc mocirlos, mlastină) i-a fost parcă predestinat pentru întreaga sa viaţă aventuroasă, întemeiată pe jaf şi crimă şi călcarea în picioare a principiilor morale creştine. Parcă a fost blestemat să trăiască departe de lume şi împotrivă-i, iar destinul să-i fie tragic, pe măsura fărădelegilor sale. Dincolo de confuzii şi exagerări, inerente procesului de transformare a lui Bahnă dintr-un infractor, pentru Stat, într-un erou justiţiar local, pentru vrâncenii săraci, se desprinde imaginea unei personalităţi aparte, în pofida aparentei sale simplităţi: Bahnă devine un caz aparte, acţionând sub imperiul forţei proprii firii sale vulcanice”, susţine Ionuţ Iliescu.