Tânăra din Vrancea care a corespondat cu Jules Verne. Ce regret i-a împărtăşit fetei autorul „Călătoriilor extraordinare“

Corespondenţa dintre o tânără din Vrancea şi marele scriitor Jules Verne a avut loc în anul 1894, când autorul avea 66 de ani şi se stabilise la Amiens.

În urmă cu 125 de ani, o adolescentă din Vrancea, pasionată de Călătoriile extraordinare din cele 62 de romane şi 18 nuvele scrise de marele Jules Verne, a decis să-i scrie vizionarului romancier. Scrisoarea a fost redactată în limba franceză, iar spre surprinderea ei adolescenta, pe nume Elena Cristodorescu, a primit răspuns: „Domnişoară, regret profund că nu vă pot răspunde în limba română, dumneavoastră, care aţi avut amabilitatea să-mi scrieţi în franţuzeşte. Dar, în fine, în franceza sau în română, mă declar şi vă rog să mă consideraţi al dumneavoastră prea plecat servitor. Jules Verne“.

Cartea de vizită, expediată din Amiens, se află la Academia Română.

Revenind la focşăneanca care a izbutit nu doar să scrie lui Jules Verne în frumoasa limba natală a acestuia ci a şi primit un  răspuns dintre cele mai delicate, verificând printre dosarele vechi păstrate în depozitele Arhivelor Naţionale  au rezultat mai multe informaţii.

Cine a fost Elena Cristodorescu

Elena Cristodorescu s-a născut în anul 1876, în comuna Suraia, satul Dumbrăviţa, în casa arendaşului moşiilor din zonă Alecu(Alexandru)   Christodorescu. Ea a mai avut doi fraţi, Constantin Cristodorescu, devenit mare judecător la Focşani  şi George Cristodorescu, un iscusit economist .

“Din ce a agonisit tatăl  s-a reuşit cumpărarea  unei  case la Focşani pe strada actuală Mioriţa, lângă Cantina socială a oraşului şi acolo s-a mutat întreaga familie. Părintele a rămas în continuare alături de boier, care se plimba mai mult pe la Paris şi lasă toate treburile în sarcina lui Alecu Cristodorescu. Ce le aducea boierul ca daruri  din lumea civilizată celor din familia Cristodorescu, pentru că de bună îngrijire a averii sale depindea confortul său , inclusiv acela de a se plimba nestingherit prin lume, nu este greu de bănuit, cel puţin în cazul micuţei Elena, adică  exemplare în limba franceză, probabil cu autograf, ale poveştilor extraordinare pe care încă puţin cunoscutul Jules Verne le aşternuse pe hârtie, mai ales după anul 1863 când a cucerit publicul. Fetiţa a început să citească direct în franceză pentru că încă nu se obosise nimeni să traducă vreo lucrare al lui Verne în română.  Pe la vârsta de patru-cinci  ani Elena a început să devoreze minunatele cărţi, iar de corespondat intens cu autorul lor a început pe la 14 ani, izbutind ca la 18 ani ani (în 1894 ) să obţină un răspuns fin pentru un copil care trezea şi adormea cu călătoriile extraordinare în gând”, potrivit istoricului Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.

Nu se ştie dacă mai târziu focşăneanca a reuşit să-l întâlnească în viaţă pe Jules Verne, care a murit în 1905.