Scriitoarea celebră care a îngrijit răniţi în Primul Război Mondial şi a scris despre ei

Hortensia Papadat Bengescu, autoarea romanului „Concert din muzică de Bach“, a stat nu mai puţin de 13 ani în Focşani, perioadă în care a şi debutat literar.

Hortensia Papadat Bengescu s-a născut în 1876 în familia ofiţerului Dimitrie Bengescu şi a Zoei Ştefănescu, în localitatea Iveşti. În 1887 părinţii au înscris-o ca elevă internă la Institutul de domnişoare „Bolintineanu” din Bucureşti, pe care l-a absolvit după 7 ani.

Familia s-au opus continuării studiilor la Paris, iar viitoarea scriitoare a acceptat cererea în căsătorie a magistratului Nicolae Papadat, care după un scurt periplu pe la Târgu Măgurele şi Buzău, s-a stabilit ca judecător la Focşani, acolo unde locuiau şi părinţii Hortensiei.

Şederea la Focşani a autoarei celebrei cărţi „Concert din muzică de Bach” a durat nu mai puţin de 13 ani, perioadă care a coincis şi cu debutul ei literar, în anul 1912, în ziarul „La Politique”, cu un necrolog închinat actorului focşănean Petre Liciu.

Câţiva ani mai târziu, în timpul Primului Război Mondial, Hortensia Papadat Bengescu a fost soră de caritate la Crucea Roşie, în Gara Focşani, unde a îngrijit răniţi. Din această experienţă care a marcat-o profund s-a născut romanul de război „Balaurul”, nume dat după trenul care aducea miile de răniţi de pe front.

Soră de cruce roşie

„La Focşani, Hortensia Papadat Bengescu a însoţit uneori furgonul cu militari răniţi luaţi din Gara Focşani, iar trenul care venea dinspre Mărăşeşti i-a inspirat titlul unui roman, «Balaurul». Merită menţionat şi faptul că, în cei doi ani de ocupaţie inamică, în Focşani a existat un lagăr de peste 700 de prizonieri pentru hrana cărora în 1917 s-a făcut o chetă publică, la numărul 7 apărând numele N.N. Papadat cu suma de 23.000 lei”, ne spune profesorul focşănean Ştefan Neagu

Istoricul focşănean Horia Dumitrescu crede că Hortensia Papadat Bengescu este un erou al Primului Război Mondial.

„Desfăşurarea evenimentelor din anii Războiului de Reîntregire a Neamului, îndeosebi eroicele bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917, care i-au conferit Vrancei în veacul veacurilor imaginea de Ţinut al Jertfei şi Biruintei, a încrustat pe frontispiciul ei numele marilor generali Eremia Grigorescu, Arthur Văitoianu sau Henri Cihoski. Acestora li se poate adăuga un alt nume: scriitoarea Hortensia Papadat - Bengescu. Destinul a făcut ca acele momente dramatice, eroice, să le trăiască la Focşani, cu intensitate şi dăruire, răscolindu-i simtirea, consemnându-le în pagini memorabile, dăinuitoare”, scrie istoricul în volumul „Cronica Vrancei”.

De altfel, în volumul „Balaurul”, inspirat din activitatea sa de soră de Cruce Roşie, Hortensia relatează cu lux de amănunte despre cum decurgeau lucrurile la infirmeria din Gara Focşani, de la croşetatul manşetelor în aşteptarea trenului cu răniţi, dar şi despre primul ei pacient, un locotenent care a suferit o mică rană la o mână.

„Cu cât numărul tărgilor creştea, umbrele ţepene luau acum forme, forme îndurerate şi umane, aveau glas, aveau chip . . . Exprimau dorinţe, solicitau ajutor, gemeau, sufereau, dar trăiau", notează Hortensia Papadat Bengescu în romanul „Balaurul”.

Despre anii petrecuţi la Focşani de Hortensia Papadat Bengescu, un publicist al vremii, I.M. Dumitrescu, avea să consemneze:

„Era o persoană distinsă, de remarcabilă distincţie, de statura înaltă, părul bălai care-i împodobea chipul de femeie, puţin obişnuită. Apărea mai mult singură, strecurându-se discret pe lângă parcul public, pe şosea, pe lângă grădinile pline de flori sau cu pomi încărcaţi de roade îmbelşugate. Vorbea puţin afectat, fără să o facă intenţionat. Era fiica generalului Dimitrie Bengescu, înrudit cu scriitorul dramatic cu acelaşi nume. De bună seamă că Hortensia Papadat Bengescu mai avusese legături cu Focşanii, de când tatăl său fusese comandantul brigăzii locale de infanterie. Ne cunoscuse de când era tânără şi poate datorită ambianţei locale, datorită amintirilor, găsise aici climatul prielnic să scrie. Trebuie să recunoaştem că soţul ei, magistratul Nicolai Papadat, apreciind talentul soţiei scriitoare, i-a înlesnit posibilitatea să se ocupe de literatură, scutind-o de greutăţile menajului ce i le dădea căsnicia, mai ales că aveau şi copii”, scria în urmă cu o sută de ani publicistul I.M. Dumitrescu.

Este de menţionat că Hortensia Papadat Bengescu a îngrijit de părinţii ei care s-au stins la Focşani, aceştia fiind înhumaţi în Cimitirul Nordic, unde se află şi azi un basorelief realizat de sculptorul Oscar Spathe.

Despre şederea ei la Focşani, publicistul vrâncean Octavian Moşescu şi poetul George Topârceanu i-au dedicat un madrigal şi o epigramă.

O. Moşescu:

"Cum v-am văzut pe sub platani,
Superbă ca o elegie,
Aş vrea să fiu, doamnă,-n Focsani
Mobilizat pentru vecie!".

G. Topârceanu:

"Are pază ca primarul?
Las-că ştiu eu ce înseamnă,
Paza asta-i pentru doamnă,
Aşa-i trebuie, avarul!".