Primarii destoinici din alte timpuri, care au dezvoltat oraşele. Ei au adus apa, iluminatul public şi au pietruit străzile
0La sfârşitul secolului al XIX-lea, Focşaniul era un orăşel de graniţă, de mărimea unei comune mai mari de astăzi, lipsit de confortul care exista în alte oraşe.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, oraşul Focşani suferea complet la capitolul infrastructură.
Nu exista alimentare cu apă, nici iluminat public, străzile erau din pământ, iar oamenii, cu excepţia negustorilor, erau foarte săraci. Prin urmare, edilii care au fost aleşi la cârma oraşului s-au străduit şi chiar au reuşit să le facă viaţa mai bună concetăţenilor lor.
Din capul locului, nu exista alimentare cu apă, nu exista iluminat public, străzile erau din pământ iar oamenii, cu excepţia negustorilor, erau foarte săraci.
Prin urmare, edilii care au fost aleşi la cârma oraşului s-au străduit şi chiar au reuşit să le facă viaţa mai bună concetăţenilor lor.
În această categorie putem include şi doi primari destoinici, Dumitru Farago Căian şi Ştefan Graur, care deşi s-au aflat doar un mandat la cârma oraşului Focşani au pus bazele unor modernizări fără precedent.
De numele profesorului D.F. Căian se leagă proiectul de aducere a iluminatului public în municipiu. Fost profesor şi director al Colegiului Naţional „Unirea”, D.F. Căian a fost primar în perioada 1900-1904.
„S-a născut într-o localitate de lângă Cluj, şi-a făcut studiile la Viena şi apoi a fost profesor la Blaj, unde a intrat în conflict cu autorităţile maghiare. S-a stabilit la Focşani, unde a fost profesor până la ieşirea la pensie. L-a tradus pe Cicero, cu lucrarea „De Bello civili”, apoi între 1900 şi 1904 a fost primar al oraşului. Are contribuţii serioase la aducerea iluminatului public cu gaz în oraş. A scris monografia oraşului, care a fost premiată de Academia Română şi pe care Asociaţia Simion Mehedinţi a reeditat-o”, relatează pentru „Adevărul“ profesorul Costică Neagu, preşedintele Asociaţiei „Simion Mehedinţi”.
Practic, toate cărţile care au apărut despre Focşani după anul 1906 au fost scrise sub influenţa cărţii „Istoricul oraşului Focşani”, scrisă de profesorul Căian, după toate regulile sociologiei moderne.
Dimitrie Căian i-a fost profesor şi marelui arhitect român Anghel Saligny, şi fratelui acestuia Alfons, şi, de asemenea, scriitorului Duiliu Zamfirescu. Pentru merite deosebite în activitatea sa culturală, politică şi de primar, calitate în care a realizat multe înnoiri gospodăresti-edilitare, a fost decorat cu ordinul „Cavaler al Coroanei Române" şi cu medalia „Benemerenti". A Murit în 1909 la Focşani.
Străzile Focşaniului, pavoazate cu piatră de la Valea Sării
Un alt primar care şi-a pus amprenta în mod deosebit asupra modernizării oraşului Focşani a fost Ştefan Graur. Acesta a condus oraşul într-o perioadă grea, în timpul Primului Război Mondial, oraşul fiind atunci sub ocupaţie germană. Cu toate greutăţile vremii, ştiut fiind faptul că bugetul oraşului era sub controlul german, Ştefan Graur a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru dezvoltarea oraşului.
Superba grădină publică a oraşului: Foto: focsaniulvechi.ro
Atunci s-au pus bazele alimentării cu apă a oraşului, dar şi a pietruirii străzilor. Profesorul de istorie Cezar Cherciu spune că în urmă cu un secol municipalitatea a contractat exploatarea unui munte întreg de la Valea Sării, pentru extragerea de piatră cu care să se pavoazeze străzile din Focşani.
Ştefan Graur a condus primăria timp de trei ani, între 1914 şi 1917.
„În perioada dintre cele două războaie mondiale, evoluţia Focşanilor cunoaşte o oarecare stagnare. Se efectuează doar câteva lucrări edilitare, care nu reuşesc să schimbe înfăţişarea generală a oraşului : pavarea unor străzi, îmbunătăţirea reţelei de alimentare cu apă, construirea unei uzine electrice în 1936, etc. În 1927 se edifică totuşi din banii maiorului Gh. Pastia, Ateneul Popular care îi poartă numele, de către arhitectul Frederich Mandel, clădirea Băncii Naţionale şi Palatul Telefoanelor . Ia fiinţă o şcoală superioară de comerţ, în 1931 se pun bazele Muzeului din Focşani, iar un an mai târziu se inaugurează Şcoala de Arte şi Meserii.
Ştefan Graur, fost primar al Focşaniului FOTO: Arhivele Naţionale Vrancea
Un plus de înviorare se constată doar în domeniul cultural, diferite societăţi, în frunte cu Liga Culturală, încercând să atragă publicul la conferinţe şi spectacole. Apar mai multe publicaţii, dintre care se remarcă Milcovia, o prestigioasă revistă de studii regionale, care a apărut între 1930 şi 1933, iar între 1941 şi 1942, revista de „grai, studiu şi creaţie românească” Ethnos, condusă de folcloristul şi filologul Ion Diaconu, profesor la liceul Unirea”, spune istoricul.
Întreruperea funcţiei de primar s-a datorat unui memoriu de o demnitate rară, trimisă generalului german Von Morgen, în care descrisa situaţia complicată a locuitorilor din Focşani.
„Populaţia oraşului atinge 25.000 de locuitori, pentru întreţinere fiind nevoie de 15.000-20.000 de kg de făină/zi. Trupele germane au pus stăpânire pe toate depozitele şi au rechiziţionat fără nicio excepţie, toate articolele de alimente. Prin aceste abuzuri extreme şi jignitoare, populaţia nu mănâncă de câteva zile decât grăunţe de porumb fierte, fiind redusă puţin câte puţin viaţa, căci nenorocita noastră populaţie, după ce a fost supusă distrugerilor şi jafului din partea armatei Ţarului, acum i se răpeşte fără jenă şi milă puţin ce i-a rămas,pentru a trăi, mai ales acum, în toiul iernii, când e ameninţată a muri de foame şi frig. De aceea, în numele umanităţii şi a ideilor de civilizaţie să se înceteze toate rechiziţiile care apasă greu şi mortal această populaţie ce se găseşte la culmea mizeriei şi disperării”, i-a scris Ştefan Graur comandantului german de ocupaţie.
La puţin timp după acest memoriu, Ştefan Graur a fost arestat şi luat ostatic, fiind aspru pedepsit pentru vina de a ţine cu oamenii.
Vă mai recomandăm: