Portret / Scriitorul vrâncean, Culiţă Ioan Uşurelu: „Cărţile pe care le-am scris sunt copiii mei”

Este unul dintre scriitorii de referinţă ai Vrancei, care a debutat după sfârşitul regimului comunist. Ultimele patru decenii le-a petrecut la catedră, ca profesor de limba şi literatura română.

Mărturiseşte că a fost atras de literatură încă din copilărie, cititul fiind o preocupare de bază în acea perioadă.

În timpul adolescenţei, ţelul său în viaţă era să ajungă pilot de avion, dar după arestarea politică a tatălui său nu şi-a mai dus planul la îndeplinire.

„M-am înscris la Facultatea de Geologie de la Bucureşti, dar nu pentru că aş fi avut vreo afinitate către această zonă, ci pentru a scăpa de armată. După jumătate de an am renunţat şi am vrut să-mi pierd urmele tocmai prin Maramureş, unde culmea, predam limba română ca limbă străină copiilor dintr-un sat ucrainean. Aşa am învăţat limba lor", povesteşte Culiţă Uşurelu.

Mai târziu a urmat Facultatea de Filologie din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1972, când de altfel a şi revenit pe meleagurile natale, ca profesor de limba şi literatura română.

Timp de 38 de ani a fost profesor la liceele Pedagogic, Unirea, Liceul Nr 1 şi Liceul nr. 4, iar la apusul carierei s-a retras la Liceul Agricol din Odobeşti, oraş unde de altfel şi locuieşte.

Activitatea de la catedră o consideră definitorie în formarea sa ca scriitor şi coordonator de revistă literară.

Opt cărţi editate

„La Colegiul Naţional „Unirea" am avut şansa de a-l cunoaşte îndeaproape pe regretatul Petrache Dima, cu a sa publicaţie celebră în toată ţara, „Revista Noastră", unde practic m-am lansat cu articole despre Eugen Barbu, Panait Istrati şi alţi mari scritori pe care i-am cunoscut. În acea perioadă m-am împrietenit cu marii noştri scriitori locali Dumitru Pricop, Ion Panait, Costantin Ghiniţă, Corneliu Fotea, dispăruţi prea devreme dintre noi în ultimi ani", spune Culiţă Uşurelu.

În anul 1987 a scris, sub coordonarea criticului Nicolae Manolescu, monografia „Revistei Noastre", iar după 1990 publică volumele „Profesorii - suplinind au dobândit", „Cerşetori în Loden", „Multum in parvo - mic tratat despre perfecţiune", „Conacul dintre vii", „Generaţii-Dialoguri necesare", „Ionel Bandrabur-omul şi scriitorul", dar şi piesa de teatru în trei acte „Joc în timp".

Ultima carte, tipărită anul trecut, se numeşte

„Convorbiri esenţiale" şi cuprinde o antologie de interviuri propuse de autor cu unii dintre cei mai reprezentativi scriitori ai ţării. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi în anul 2005 a fost inclus în dicţionarul „2.000 de intelectuali însemnaţi ai secolului XXI", editat de Internaţional Biographical Centre Cambridge-Anglia.

Conduce, în calitate de redactor şef, revista naţională „Salonul literar".

Întrebări şi răspunsuri

Cum vedeţi şcoala românească?
Până în anii 1993-1994, era multă seriozitate şi şcoala era respectată. După această perioadă şcoala a devenit Cenuşăreasa de care nu ţine nimeni cont, în care aruncă toţi cu vorbe grele şi urâte, iar elevii au devenit insolenţi. Ei cred că democraţia înseamnă să iei o diplomă fără să o meriţi.

Conduceţi revista „Salonul literar" de peste zece ani. Cum vă descurcaţi?
Numai cine nu face o revistă spune că-i uşor. De zece ani o finanţez din banii mei de profesor şi mai nou de pensionar. Dar nu e numai problema banilor de tipar, ci a colaboratorilor. Sperăm acum, cu reînvirea Cenaclului literar, să ajutăm mai mult revista.

Ce-i place
Îmi place că văd în ultimul timp mai mulţi tineri la biserică, că descopăr mai mulţi tineri care citesc, că mai văd şi doze de bun simţ la tineri. Acest lucru mă face să cred că mai avem o şansă că ţara este pe mâini bune.

Ce nu-i place
Nu-mi place politica din România şi felul în care este tratat intelectualul. Nu-mi place sistemul de învăţământ actual, cu programe stufoase, din care elevul nu înţelege nimic. Nu-mi place că lipsesc marii scriitori şi voievozi din manualele şcolare.

Profil
Născut. 5octombrie 1944, comuna Moviliţa, judeţul Vrancea
Studii: Facultatea de Filologie-Univ. Al. I. Cuza Iaşi
Ocupaţia. Scriitor, profesor pensionar
Familia. Căsătorit, doi copii