Portret: Isabela Bostan, pianista care vrea să devină arhitect

Este laureată a numeroase premii la pian, instrument pe care îl studiază de la grădiniţă, dar îşi doreşte să facă ordine în „dezordinea" urbană, ca arhitect.

Isabela are 15 ani şi cântă la pian de nouă ani, primele lecţii la acest instrument primindu-le încă de la grădiniţă, când a activat în grupul Andantino, condus de profesorul Mircea Grosu.

De atunci spune că nu s-a mai dezlipit de pian în nicio zi şi speră să-şi continue obiceiul de a studia ani mulţi de aici înainte.

„Mama a cântat şi ea la pian, nu la modul profesionist, ci din plăcere. Aşa că m-a inspirat şi pe mine şi din clasa întâi cânt zilnic la acest instrument care mi-a adus în timp foarte multe satisfacţii. Pianul este un instrument căruia trebuie să i te dăruieşti, să-i acorzi mult timp. Din păcate, de când sunt la liceu nu mai am prea mult timp la dispoziţie, dar cel puţin o oră pe zi lucrez individual", ne povesteşte Isabela.

În cei nouă ani de pian sub coordonarea profesoarei Anica Ghinea, dintre care patru la Şcoala de Muzică şi cinci la Şcoala Populară de Arte, Isabela Bostan a participat la foarte multe concursuri şi concerte, fiind laureată cu distincţii naţionale.

În liceu este deja o vedetă, pentru faptul că învaţă foarte bine, dar se descurcă la fel de bine şi la instrument.

„Am mai cântat pe la câte o serbare a şcolii şi colegii mei spun că sunt din această perspectivă puţin diferită de ei. Şi asta mă face să mă simt bine", ne mărturiseşte Isabela Bostan.

Elevă la Şcoala Populară de Arte

Pentru că este elevă a Şcolii Populare de Artă, unde spre deosebire de Liceul de Muzică nu este obligată să înveţe teorie, Isabela are libertatea de a-şi alege singură partiturile după care studiază, de ce mai multe ori descărcându-şi-le singură de pe internet, în funcţie de preferinţe.

Nu a scăpat niciunul dintre evenimentele culturale de la Focşani şi spune că şi-a procurat din timp bilete la concertul orchestrei vieneze, care va avea loc la Focşani în apropierea sărbătorilor Crăciunului. Cu toate acestea, adolescenta nu aspiră la o carieră muzicală aşa cum i-au recomandat profesorii ei, ci vrea să se facă nici mai mult, nici mai puţin decât arhitect.

„Cred că a fi muzician e o carieră mult prea îngustă. Artiştii nu prea sunt apreciaţi, cel puţin în ziua de astăzi, dar cred că într-o zi muzica mă va ajuta. O să fiu cu un pas înaintea celorlalţi dacă fac ceva în plus, cum este muzica. Vreau să mă fac arhitect, pentru că îmi place matematica şi mă pricep foarte bine la desen, care este a doua pasiune a mea", ni se destăinuie Isabela.

Întrebări şi răspunsuri

Ca viitor specialist în proiectarea clădirilor, aşa cum îşi doreşti să fii, cum vezi Focşaniul din punct de vedere arhitectural?

Îmi pare rău că sunt atâtea case frumoase în paragină, atâtea clădiri importante, care au istorii interesante, despre care am aflat foarte multe lucruri. E păcat că nu sunt puse în evidenţă. Sper ca generaţia mea să aducă aceste corecturi necesare.

Cum îţi ocupi timpul liber?

Timpul liber a devenit tot mai puţin şi tânjesc după vremurile când aveam la dispoziţie timp disponibil pentru alte procupări. Acum merg cu clasa la pregătire la chimie pentru concursuri, iar toată sâmbăta mi-o ocup la cercul de dezbateri.

Ce-i place

Sunt o admiratoare a muzicii rock, formaţiile mele favorite fiind „Green Day", „Metallica" şi „Led Zeppelin". Îmi place să citesc şi să joc tenis de câmp. Am o soră care cântă şi ea la pian şi deseori lucrăm împreună la instrument.

Ce nu-i place

Privind muzica de astăzi, mă refer la cea uşoară, nu-mi place că nu are ritm. Sunt doar nişte meodii zguduite şi atât. Nu-mi plac manelele şi nu-mi place că oamenii maturi nu apreciază instrumentul să nu îşi îndreaptă copiii spre şcolile de muzică.

Profil
Născută. 17 august, 1995, Focşani
Ocupaţia. Elevă, Colegiul Naţional „Al. I. Cuza" Focşani
Familia. O soră