Portret de dascăl. „Maria Sterea este acum la hanul unde a sosit diligenţa abisului”

„Nicicând nu ajungem să ne desăvârşim / Suntem două abisuri – o fântână contemplând cerul” - Fernando Pessoa. Îndrăgita profesoară Maria Sterea, care a murit la începutul săptămânii la vârsta de doar 56 de ani, va fi condusă astăzi pe ultimul drum.

În memoria acestei distinse doamne a învăţământului din Vrancea, fosta sa colegă de la Inspectoratul Şcolar, Maria Lupu, a scris câteva rânduri de suflet.

„De câteva zile,  profesoara de biologie Maria Sterea de la Şcoala „Ştefan cel Mare” din Focşani a trecut pragul unui mister „înţelegător” spre o lume mai bună şi mai liniştită, la doar 56 de ani. În urma ei, rămân multe amintiri, pe care familia, colegii, elevii, părinţii, prietenii şi neprietenii le vor aşeza cu pioşenie în lada de comori a şcolii şi a învăţământului din Vrancea.

Maria Sterea a fost o mamă bună şi iubitoare, cei doi fii ai ei au fost educaţi întru bine, adevăr şi frumos.

 A fost şi o colegă bună, un partener autentic de dialog. La şcoală şi la Inspectoratul Şcolar Judeţean, de câte ori o vedeai, de câte ori vorbeai cu ea, înţelegeai că unii sunt făcuţi să inspire. Profesorii de biologie din judeţ o apreciau, iar, în perioada cât a fost consilier de imagine, a căutat să construiască o relaţie bună cu presa.

Prin natura funcţiei, a interacţionat cu profesori din multe zone ale judeţului şi nimeni nu s-a plâns vreodată de modul în care a ţinut cumpăna judecăţii. Era atentă, optimistă, deschisă, recunoscută drept o personalitate a învăţământului din Vrancea. Avea un caracter integru, un spirit armonios, imposibil de cuprins într-o grilă unică, străin de orice manifestare exterioară, zgomotoasă.

Maria Sterea a fost, mai ales, un Dascăl deschis şi la minte şi la suflet. Poseda, mai mult decât oricine, pedagogia zâmbetului şi pedagogia iubirii. La nimeni, parcă, nu s-a armonizat mai bine pregătirea profesională cu frumuseţea morală. Rezultatele de excepţie ale elevilor ei la examene, olimpiade şi concursuri, proiectele dense şi pline de substanţă făceau să pară că împlineşte chemarea de a-i feri pe tinerii discipoli de ezitările estetice, existenţiale sau morale.

Profesoara Maria Sterea este acum, după cum spunea Fernando Pessoa, la hanul unde a sosit diligenţa abisului, iar nouă nu ne rămâne decât să o petrecem cu ochii până în zare”, îşi încheie prof. Maria Lupu litania.