Marele erou al Primului Război Mondial şi-a părăsit soţia şi cei patru copii pentru o tânără frumoasă şi bogată. Cum a sfârşit generalul Eremia Grigorescu

Pentru modul cum a condus Armata 1 în Bătălia de la Mărăşeşti din vara anului 1917, generalul Eremia Grigorescu a fost decorat cu clasa II a Ordinului „Mihai Viteazul“.

Remarcabilul personaj Eremia Teofil Grigorescu a fost cel ce a dat speranţa românilor atunci când aceştia au fost aproape s-o piardă definitiv. Începând cu succesiunea de lupte de la Oituz, din anii 1916-1917, şi apoi cu marea bătălie de la Mărăşeşti, Eremia Grigorescu a dovedit că maşina de război a Puterilor Centrale, coordonată de teribilul Stat Major al germanilor, poate fi oprită.

Pe lângă inspiraţia şi seriozitatea de care a dat dovadă la momentul potrivit, marele general român şi-a mai dezvăluit o trăsătură despre care nimeni nu-l bănuia, şi anume pasiunea pentru soţia sa.

În conacul boieroaicei Elena Negropontes din Oneşti, generalul a fost copleşit de atenţia acesteia, probabil că şi de tinereţea ei, fapt pentru care s-a îndrăgostit lulea de cea alintată Lelo în celebra familie a Negropontilor.

Mai tânără cu aproape 20 de ani decât generalul şi soră a viitorului primar de Mărăşeşti, bogatul şi faimosul George Ulisse Negropontes, cel care primea la aniversări, drept cadouri, cai de rasă în valoare de milioane de franci, Lelo a reuşit să-l determine s-o uite pe prima soţie, Elena Arapu, la acest lucru contribuind şi copilul pe care cei doi l-au conceput în vâltoarea evenimentelor şi care a venit pe lume la 20 decembrie 1917.

Despre frumuseţea boieroaicei părerile erau împărţite, cel mai indicat argument să facă lumină în această chestiune fiind reprezentat de declaraţia norei sale, Ariana Negropontes în cartea “Exilul interior-Dan Er. Grigorescu Negropontes”.

Elena Negropontes se pare că “avea o frumuseţe mai sălbatică. Era cam băieţoasă, trăia mai mult la moşiile familiei, unde mergea la vânătoare. Era mai puţin atrasă de viaţă mondenă. A umblat călare până spre bătrâneţe. Călărea amazon îmbrăcată în rochie şi stătea pe cal într-o parte. Cred  că Generalul Eremia a fost fascinat de ea”, menţionează  Ariana în lucrare.

Şi aceasta nu este singura care consideră că Elena Negropontes nu era foarte frumoasă , dar era extrem de aprigă , ca dovadă că moşiile stăpânite în judeţele Bacău şi Tecuci, azi Galaţi, erau administrate cu mâna de fier  şi cu profit pe măsură. În  Monitoarele Oficiale ale vremurilor vechi figurează de multe ori cu citaţii în judecată penală ale celor care îi încălcau drepturile,  fie că tăiau din pădurile vaste de la Oneşti, fie că-i furau produsele agricole de la Iveşti.

Aşa că, hotărâtă  şi cu situaţie bună nu avea cum să-l lase indiferent  pe marele Eremia Grigorescu, care a şi luat-o de soţie în anul 1918,  renunţând la vechea lui familie, la soţia devotată care l-a ajutat în carieră şi, totodată, slăbind legăturile  cu cei patru copii pe care-i aveau.

După numai un an, generalul a murit răpit de o boală infecţionasă.

"Eroul de la Mărăşeşti, cel pe care soldaţii ruşi l-au proclamat pentru o clipă “ţarul Rusiei”, când, într-o rusă perfectă  i-a  disciplinat şi pregătit  pentru  celebra luptă şi care figurează inclusiv în Enciclopedia sovietică drept  comandatul Armatei  a-4-a ruse, s-a stins în anul 1919 din cauza  gripei spaniole, deşi încă se mai susţine că boala infecţioasă de care a suferit  nu ar avea nici o legătură cu teribilă pandemie ce bântuia  lumea,  pe care istoricii, însă,  o apreciază că a afectat  mai puţin  teritoriul ţării noastre", potrivit istoricului Florin Dîrdală. 

În ciuda imaginii aproape sacre a tatălui, fiul său din a doua căsătorie,  Dan Er. Grigorescu Negropontes a cunoscut  sălbăticia exproprierilor comuniste de la jumătatea secolului al XX -lea şi a murit  în 1990 imediat după ce România şi-a recăpătat din nou libertatea .

Însă nu a fost recuperată  şi  averea la care  aveau dreptul urmaşii generalul medaliat  cu decoraţiile supreme ale Statului Român şi ale altor state, precum   şi cel în faţa căruia Regina Maria se înclina cu respect, pentru că din informaţiile cunoscute aceştia  nu şi-au obţinut  pe deplin  drepturile fireşti şi legitime  asupra vechilor lor posesiuni , din diverse motive şi hăţişuri birocratice.