„Lacul cu plămână“, minunea ascunsă în munţi. Ce plantă carnivoră creşte aici

Lacul se întinde pe o suprafaţă nu mai mare de 10.000 de metri pătraţi şi care are o adâncime de şapte metri şi s-a format în urma unei alunecări de teren.

Aflat în Rezervaţia Naturală Cheile Nărujei, în Munţii Vrancei, Lacul Negru, cunoscut şi sub numele de ”lacul cu plămână”, după denumirea populară a unei plante cu proprietăţi terapeutice, dăinuie de secole într-o zonă aproape necunoscută de către om şi puţin exploatată din punct de vedere ştiinţific.

De altfel, prezenţa omului în acel loc este foarte redusă din cauza traseului dificil, care trebuie parcurs pentru a ajunge în rezervaţie, astfel că din fericire în perimetrul respectiv încă se păstrează peisajul sălbatic.

Lacul se află înconjurat de o zonă montană cu văi, chei, luciu de apă, turbă şi pajişti, adăpostind o mare varietate de floră şi faună specifică.

Puţinii turişti care îndrăznesc să ajungă acolo sunt fascinaţi de apele care coboară de pe versanţii munţilor spre fundul depresiunii.

Peisajul este dominat mai ales prin prezenţa câmpurilor de pietre. Dincolo de pădure, se află teritoriul ariei protejate, unde izvorăşte pârâul Lacul Negru, afluent de stânga al Nărujei.

Ocupând o suprafaţă de aproximativ un hectar, Lacul Negru este alimentat în permanenţă de izvoare proprii, precum şi de un izvor cu totul aparte provenind din grohotişurile Dealului Negru, constituind practic cel mai important şi caracteristic element hidrografic şi de habitat al ariei protejate.

Jumătate din lac este ocupat de turbă

Denumirea de Lacul Negru vine de la întunericul pădurii de molid ce se reflectă în apele Lacului Negru. Localnicii îl ştiu însă de „Lacul cu plămână”, pentru proprietăţile curative în bolile de plămâni ale unei plante, numită trifoişte, care creşte aici.

Aproape jumătate din suprafaţa lacului este acoperită de o turbărie activă, ancorată în special de malul stâng. Restul, constituie un plaur plutitor, în grosime de până la un metru, sub care se găseşte apă. Peştii nu au nicio şansă de supravieţuire în acest lac deosebit de curat, din cauza unor specii de tritoni care curăţă orice formă de viaţă din apă.

Regimul termic al zonei este influenţat de gradul de acoperire a terenului cu vegetaţie. O mulţime de plante rare se pot întâlni în turbăria de la Lacul Negru.

Cea mai reprezentativă este „Drosera Rotundifolia”, popular denumită Roua Cerului, o plantă carnivoră rar întâlnită în ţară şi mai ales în lume şi care poate consuma aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi uşor recunoscută după florile de culoare albă şi îndeosebi după frunze, care au pe suprafaţa lor numeroşi peri glandulari cu rol în digerarea insectelor.Perisorii, numiţi şi tentacule, secretă substanţe lipicioase care se adună sub formă unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine şi denumirea plantei.

Accesul la Lacul Negru se face prin DJ 205D Focşani – Nistoreşti – Herăstrău şi apoi pe drumul forestier din lungul Văii Narujei până în zona bazinului de recepţie “Izvoarele Narujei”.