FOTO Povestea ursuleţului “Cinci picioare”. Cum a fost salvat un pui de urs de nişte medici veterinari de toată isprava

Puiul de urs trăieşte acum cu doar trei picioare, însă a fost botezat „Cinci picioare” de salvatorii săi tocmai pentru dorinţa sa extraordinară de a trăi.

La Centrul pentru Reabilitarea Animalelor Sălbatice – ACDB de la Focşani, au ajuns şi încă mai sosesc multe animale tare nefericite. Unele supravieţuiesc şi medicii de acolo sunt fericiţi când se reîntorc în natură, iar altele mor şi atunci sunt foarte trişti.

Dar pentru ca noi toţi să înţelegem ce se întâmplă la Centrul pentru Salvarea şi Reabilitarea Animalelor Sălbatice, medicii şi-au ales o poveste reală care să îi reprezinte şi să îi ilustreze cât mai bine emoţia celui care răspunde la telefonul de urgenţă, drumul în miez de noapte până la accident, efortul veterinarului, suferinţa şi stresul animalului, emoţiile de zi cu zi şi încercările disperate de a ajuta, de a fi cât mai nevăzuţi, cât mai departe de animal şi totuşi aproape de el pentru a-i îngrijii rănile.

Este vorba despre un ursuleţ care are numai trei picioare, dar fuge de parcă ar avea cinci. Ursuleţul a fost găsit acum 7 ani într-o stare critică într-o pădure din zona Bixad, din judeţul Covasna, cu leziuni grave la membrul anterior drept. Animalul fusese călcat de tren iar rana de la picior se infectase atât de tare încât a fost nevoie de o intervenţie chirurgicală de urgenţă. Puiul de urs a fost salvat de medicii veterinari care au fotografiat întreaga operaţie la care a fost supus puiul de urs şi evoluţia sa în timp, până la cicatrizarea rănii.

<<Aşadar…telefonul veterinarului de la ACDB sună şi anunţă sec: ”…doctore, iar a călcat trenul o ursoaică, …a murit, …un pui trăieşte, dar o labă e terminată, a fost călcat de tren şi e numai sânge!”
De aici începe rutina: targă, coleg, maşină, anestezic, cuşcă de transport, 200 de kilometri, hărţi, proces verbal, condus rapid pe serpentinele de la munte. Odată ajuns la cabinet, totul e un mult mai vizibil: întregul membru anterior este complet zdrobit, osul este terci, muşchiul la fel, pielea probabil pierdută pe sub roţile trenului! A fost o procedura clară: amputare, suturare, ……şi tot tacâmul de manopere aferente unei astfel de operaţii, care pentru restul celor care aşteaptă afară pare să nu se mai termine. Operaţia este un succes, puiul de numai 3 luni supravieţuieşte şi începe un program de recuperare. În următorul an creşte şi dezvoltă abilităţi de invidiat pentru un urs cu doar 3 picioare reuşind să facă tot ceea ce trebuie pentru a ne demonstra că este apt să se întoarcă în pădurea – casă. Decizia întregii echipe a fost clară şi fermă: ursul se va întoarce în pădure, însă va fi monitorizat permanent cu ajutorul unui colier cu transmitere satelitara pentru a putea interveni oricând dacă apar probleme. Da nu a fost cazul! 12 luni, cât a funcţionat emiţătorul, ursul botezat de noi “5 PICIOARE”, pentru ca agilitatea lui ne-a impresionat, a fost un urs normal şi s-a bucurat de casa lui, de pădure şi de tot ceea ce primise că zestre genetică de la părinţii lui. Ce o mai face acum nu ştim, dar sperăm că este bine şi cutreieră pădurile alături de restul urşilor>>, este povestea spusă de cei de la ACDB.