Focşani: Michael Antohny Gay, copilul care crede în vindecarea prin muzică
0Profil Născut.5 ianuarie 1998, New Jersey Ocupaţia. Elev în clasa a opta la Şcoala Generală „Ştefan cel Mare şi Sfânt” Focşani Familie. Mama este medic, iar tatăl, inginer constructor
„Mulţi îmi spun că voi ajunge un mare pianist, însă eu sunt doar un copil de 11 ani”. Aşa îşi începe povestea vieţii Michael, băiatul care mângâie clapele pianului cu o virtuozitate ieşită din comun, comparabilă cu cea a unui mare artist.
Michael Antohny Gay a fost descris de critica de specialitate americană drept unul dintre cele mai promiţătoarele talente în lumea pianului.
Fiu al unei focşănence şi al unui englez, şi-a petrecut vacanţele de vară în oraşul natal al mamei, unde a luat şi primul contact cu pianul, la vârsta de trei ani şi jumătate. În America, s-a dedicat în mod serios studiului pianului, luând lecţii în particular.
Rezultatele nu au întârziat să apară, astfel că la vârsta de doar şapte ani a câştigat prima sa competiţie importantă, în Italia, la Bologna, la o categorie de vârstă superioar. De atunci, a performat în diferite săli de concerte din America şi din alte ţări, cu lucrări ale lui Beethoven, Bach sau Schuberth.
Adoră forţa lui Beethoven
Michael este un fan înfocat al marelui compozitor german, apreciind muzica acestuia ca fiind “plină de forţă”. „Cea mai mare onoare mi-a făcut-o însă unul dintre marii compozitori ai Statelor Unite, Edward Nelson, care mi-a dedicat în exclusivitate un studiu muzical pentru care am drept de copyright”, se mândreşte micul artist.
La vârsta sa se poate lăuda că a câştigat şi ceva bani din talentul cu care a fost înzestrat de natură, nu atât de mulţi încât să-şi permită achiziţionarea unui pian adevărat. Triumful său de pe plan artistic nu i-a afectat nici atitudinea de tânăr modest şi nici notele de la şcoală.
„Profesorii şi colegii m-au ajutat foarte mult şi m-au înţeles de fiecare dată când am avut nevoie. În luna octombrie am lipsit o săptămână de la şcoală pentru că am fost invitat să concertezt în America, iar acum toţi mă ajută să recuperez orele pierdute”, spune Michael.
Deşi are doar 11 ani, este deja în clasa a opta, asta şi datorită sistemului de învăţământ american, care l-a ajutat să-şi înceapă studiile de foarte devreme. Michael vorbeşte aproape la perfecţie patru limbi de circulaţie internaţională. Exersează la pian câte două ore zilnic, iar sâmbăta şi duminica îşi petrece toată ziua la Liceul de Muzică şi Arte, unde repetă pentru concerte.
În ultimele vacanţe de vară, Michael şi-a dedicat câte trei zile pe săptămână unui program de voluntariat în sprijinul bolnavilor. „Cânt pentru bolnavi pentru că americanii cred că muzica şi arta te ajută la însănătoşire” spune micul Mozart.
Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cel mai mare compliment care ţi s-a făcut vreodată?
La ultimul concert pe care l-am susţinut recent în Statele Unite, în Florida, organizatorul manifestării mi-a spus exact aşa: „Michael, o să ajungi un mare pianist iar când nu o să ne mai putem permite să te invităm la concerte să-ţi aminteşti că succesul tău a început cu noi şi să ne faci un mic discount”.
Unde vrei să studiezi după ce vei termina clasa a opta?
M-am gândit că ar fi bine să urmez profilul chimie-biologie la Colegiul „Al. I Cuza”, pentru că intenţionez să mă fac medic, ca mama. Sigur că nu voi abandona pianul, care va rămâne pe mai departe marea mea dragoste.
Ce-i place
Îmi place sportul, în special înotul şi artele marţiale. Am centura neagră la Taekwondo. Mi-ar plăcea grozav dacă s-ar putea ca săptămâna să mai aibă încă două zile, să pot să joc golf şi tenis. Aşa, cu şcoala şi pianul, nu prea am timp. Îmi place moralitatea şi, scuzaţi-mi lipsa de modestie, mă simt foarte bine când sunt lăudat.
Ce nu-i place
Sunt dezamăgit de oameni pentru că mă mint. Detest minciuna. Nu-mi convine foarte tare faptul că în Focşani nu există un pian pentru concerte. Am căutat peste tot, dat am găsit numai instrumente dezacordate, iar pentru mine acest lucru este un mare handicap, că nu pot face performanţă cu instrumente slabe.