Focşani: Gheorghe Neagu este un prozator ajuns la deplina maturitate
0Scriitorul este un personaj emblematic pentru cultura vrânceană, de numele său fiind legate proiecte care au contribuit la dezvoltarea vieţii spirituale a urbei noastre.
Deşi încă de mic ursitoarele i-au prezis o frumoasă carieră în lumea muzicii, ca violoncenist, destinul a făcut ca activitatea sa să continue sub aspect artistic, dar pe terenul scrisului.
„Tata a vândut o vacă pentru ca să-mi cumpere violoncel, tocmai din Germania. Poate dacă aş fi intrat la Liceul de Muzică din Iaşi, unde era o concurenţă de 25 de candidaţi pe loc, astăzi aţi fi auzit de un mare instrumentist", povesteşte Gheorghe Neagu despre începuturile sale.
A mai cochetat cu muzica şi pe perioada liceului pe care l-a făcut la Roman, unde Mihai Eminescu fusese revizor, cântând într-o formaţie de muzică uşoară, însă talentul său era către scris.
„Aveam în mine o singurătate pe care trebuia să o rezolv cumva şi m-am dus spre scris. Eram în clasa a noua când profesoara de română, doamna Stanciu, m-a pus să scriu un montaj literar pentru o piesă care a ieşit foarte bine. Apoi am început să frecventez cenaclurile literare", rememorează scriitorul.
S-a făcut silvicultor să scape de gura tatălui
Cum tatăl său visa să-l vadă inginer şi nu un literat muritor de foame, Gheorghe Neagu a încercat să împace pe toată lumea, îndreptându-se spre Institutul de Silvicultură, pe care l-a absolvit cu brio.
Totuşi, pasiunea pentru scris nu l-a părăsit, fiind o prezenţă constantă a cenaclurilor vremii din Capitală, la care veneau nume mari din breasla scriitorilor.
Cât despre silvicultură, a fost o activitate pe care astăzi o trece la capitolul „şi altele", mărturisind că nu s-a implicat prea mult în această profesie.
Stabilit la Focşani la sfârşitul anilor '70, Gheorghe Neagu primeşte ca sarcină să se ocupe de Căminul pentru persoane cu dizabilităţi de la Odobeşti, pe care l-a condus 14 ani, despre care spune că l-a transformat într-o instituţie modernă. Între timp însă se concentrează şi asupra scrisului, reuşind ca în ultimele două decenii să scoată la diverse edituri din ţară 14 volume.
„Cel mai mare succes l-am avut cu <Templul iubirii>, o carte scoasă în 10.000 de exemplare şi care s-au epuizat toate", spune scriitorul.
Cărţi de referinţă mai sunt <Un securist în tranziţie>, <Arme şi lopeţi>, <Tarantula>, <Moartea Şobolanului> , unele dintre acestea fiind scrise în tinereţe, dar publicate după 1989, din cauza cenzurii comuniste. Astăzi, scriitorul Gheorghe Neagu administrează revista „Oglinda Literară" şi conduce cenaclul literar „Duiliu Zamfirescu".
Este cetăţean de onoare al oraşului Panciu, dar şi al localităţii în care s-a născut şi a copilărit.
Întrebări şi răspunsuri
Ca om de cultură, este greu să ţii pe piaţă o revistă de profil?
Enorm de greu. Dacă aş fi avut bani, aş fi angajat oameni care să se ocupe de revistă. Scriitorii care contribuie cu texte la Revista „Oglinda Literară" o fac benevol. „Oglinda Literară" este înscrisă în dicţionarul Academiei Române şi face cinste judeţului.
Câte ceva despre proiectele de viitor?
Suntem pe punctul să înfiinţăm o filială a Uniunii Scriitorilor la Focşani. Totodată, se apropie împlinirea a o sută de numere a revistei „Oglinda Literară" şi vreau ca evenimentul să fie marcat corespunzător. Proiectul „Liceenii" vreau să-l transform într-un proiect naţional.
Ce-i place
Îmi place corectitudinea şi calitatea în orice, fie că e vorba de creaţie, de mâncare sau de haine. Apreciez fidelitatea semenilor şi îmi place să am de a face cu oameni oneşti. În general, îmi place să fiu respectat atunci când merit.
Ce nu-i place
Urăsc parvenitismul, iar pe oamenii inculţi îi detest. Nu-mi place fariseismul în politică, în societate, în cultură. Sunt tot felul de oameni care mistifică adevărul, ori ăştia nu-mi plac. De asemenea, nu-mi plac insultele.
Profil
Născut. 14 septembrie 1949, comuna Trifeşti, judeţul Neamţ
Studii. Institutul Silvic; Facultatea de Marketing - Universitatea Bucureşti
Ocupaţia. Scriitor
Familia. Căsătorit, fără copii