De unde vine expresia „Olandezul zburător“

Expresia are la bază o legendă veche de pe urma căreia s-au inspirat doi mari creatori germani, Heinrich Heine şi Richard Wagner.

Originea expresiei “Olandezul zburător” vine din secolul XVII şi a fost ţesută în jurul aventurilor unui căpitan olandez, Bernard Fokke, angajat al uneia dintre cele mai mari companii comerciale navale din lume.

El obţinuse mai multe recorduri navigând între Europa şi Asia, cea mai cunoscută fiind cea din 1678, când, înfruntând furtuna, a străbătut mările şi oceanele în trei luni şi patru zile.

Pe seama acestui record s-a născut şi o legendă, publicată pentru prima dată în 1790, de către un scoţian:

“Furtuna era aşa de puternică încât marinarii spuneau că l-au văzut pe olandez <<zburând>>, de unde şi expresia “Olandezul zburător”.

Mai târziu, în secolul XIX, a fost publicată cea mai cunoscută versiune a legendei olandezului zburător, care spune aşa: “o corabie olandeză a fost prinsă de o furtună când încerca să treacă de Capul Bunei Speranţe, situat în sudul Africii, pe coasta Atlanticului, un reper geografic important pe drumul spre Orientul Îndepărtat. În zadar l-au rugat marinarii pe căpitan să caute un loc mai adăpostit până trece furtuna, acesta s-ar fi închis în cabină, pentru a bea şi a fuma. Furtuna s-a înteţit între timp, iar căpitanul, înjurând şi blestemând, a sfidat cerurile, cerând să-i scufunde nava, dacă pot aşa ceva. În momentul acela, la bordul corăbiei s-a arătat o entitate luminoasă, spre care căpitanul şi-a îndreptat pistolul, dar arma i-a explodat în palmă, iar o voce s-a auzit spunându-i căpitanului olandez: <<Din moment ce îţi place să îţi chinui marinarii, îi vei chinui, pentru că vei deveni spiritul rău al mării, iar corabia ta va aduce nenorocire tuturor celor care o vor vedea>>”.

Legenda i-a inspirat pe scriitorul german Heinrich Heine (în 1834) şi compozitorul Richard Wagner (în 1843), care au popularizat-o prin lucrările lor. Acesta din urmă a compus opera “Olandezul zburător” (Der Fliegende Holländer), care a fost prezentată şi în România, în 1926, la Opera Română din Cluj-Napoca, cu titlul “Vasul fantomă”.

Libretul operei, scris chiar de Wagner, constă într-o poveste în care un căpitan olandez este condamnat de diavol să călătorească la nesfârşit, având voie să se oprească, pentru scurt timp, doar la şapte ani, până va găsi femeia a cărei dragoste să-l izbăvească de blestem. “În timpul unei astfel de călătorii blestemate, nava fantomă a Olandezului zburător s-a arătat căpitanului norvegian Daland. Acesta a fost de acord să i-o prezinte olandezului pe fiica sa, Senta, care se îndrăgosteşte de căpitanul olandez (şi înţelege că este iubirea vieţii ei. La plecarea, de fapt dispariţia fantomei Olandezului zburător, Senta îşi părăseşte familia şi se aruncă în mare. Sacrificiul ei îl dezleagă de blestem pe olandez, sufletele lor rămânând pentru totdeauna alături, dincolo de viaţă, în eternitate”.