De unde vine expresia „Dacă nu vine muntele la Mahomed, atunci merge Mahomed la munte“

Expresia are legătură cu o întâmplare petrecută acum mai bine de 1.400 de ani, în care personajul principal este profetul islamului.

Mahomed, ultimul profet al islamului, a trăit în perioada 570-632 după Hristos şi este considerat întemeietorul religiei islamice. De numele său se leagă o serie de minuni, pe care le-ar fi făcut în timpul vieţii, minuni menţionate în cartea sfântă a islamului, Coranul.

Una dintre ele, cunoscută sub numele de "Călătoria Nocturnă", menţionează că profetul a mers călare pe un animal înaripat, într-o singură noapte, de la Mecca la Ierusalim şi s-a înălţat la ceruri, fiind întâmpinat de profeţii Avraam, Moise şi Iisus. Mahomed a revenit la Mecca în aceeaşi noapte.

Ca propovăduitor al religiei islamice, în anul 612, i s-a cerut de către arabi să facă o mare minune. Profetul ar fi cerut în predica susţinută ca muntele ce se află în faţa sa să vină la el, mergând pe principiul că are aşa o mare credinţă în el încât poate mişca şi munţii din loc. Lucru care bineînţeles că nu s-a întâmplat, spre satisfacţia enormă a lui Mahomed, care a avut un moment de revelaţie a rostit următoarele cuvinte:

„Mare e înţelepciunea ta, Doamne! Dacă ai fi dat ascultare cuvintelor mele şi ai fi făcut muntele să se mişte, ne-ar fi prăpădit pe toţi. Trebuie deci eu să mă duc la munte şi să mulţumesc celui de sus că a fost atât de milostiv cu un neam de păgâni”.

Ceea ce a şi făcut, mergând la munte şi rostind cuvintele "Dacă nu vine muntele la Mahomed, atunci merge Mahomed la munte".

Poetul şi dramaturgul român Mihai Codreanu povesteşte această întâmplare în versuri

"Iar ei, plecând încet ca s-o înfrunte,
Scandează rar silabele divine:
Când muntele la Mahomed nu vine,
Se duce singur Mahomed la munte". 

În zilele noastre, expresia este folosită pentru a marca lipsa de alternative, fiind adresată, cu tentă ironică, acelora care nu au de ales şi trebuie să se supună, vrând-nevrând, unei anume stări de lucruri.