De ce votau doar bogaţii ţării până acum un secol. Campaniile electorale, considerate solicitante pentru candidaţi

Sistemul de vot cenzitar a funcţionat în ţările române între 1864 şi 1917 şi a presupus împărţirea electoratului în două categorii.

Până în anul 1917, în România a funcţionat un sistem de vot restrictiv, exercitat doar de o categorie redusă a populaţiei. Vorbim de aşa numitul vot cenzitar, care consta în recunoaşterea calităţii de alegător şi implicit a dreptului de vot cetăţenilor care aveau un anumit venit anual.

Acest venit era evaluabil în terenuri şi clădiri, sau stabilit în funcţie de cuantumul impozitelor plătite anual asupra veniturilor încasate. Acest vot a funcţionat peste 50 de ani, fiind reglementat prin Legea electorală din 1864, care împărţea electoratul în două categorii.

Pe de o parte, era vorba despre electoratul rural, care se încadra la votul cenzitar dacă plătea un impozit către stat de 48 de lei pe an, iar de cealaltă parte se situa electoratul urban, despre care se presupunea că era mai cu stare, de aici şi taxa mai mare stabilită pentru vot, respectiv 110 lei/an. Erau exceptaţi de la această regulă oamenii de căpătâi ai comunităţii, precum preoţii, profesorii academiilor şi ai colegiilor, doctorii şi licenţiaţii diferitelor facultăţi, inginerii şi arhitecţii.

Ultimele liste ale votului cenzitar au fost publicate în fostul judeţ Putna de judecătorul N.N. Papadat, soţul romancierei Hortensia Papadat Bengescu, care era preşedintele Tribunalul judeţean La acea vreme, colegiile pentru alegerea senatorilor erau cele mai importante secţiuni electorale, iar Senatul era partea Parlamentului cu cea mai mare influenţă legislativă spre deosebire de zilele noastre, când Camera Deputaţilor  este for decizional în Parlament.

De aici aflăm că la Colegiul judeţean I au votat 476 alegători, cel mai bogat elector fiind boierul Negroponte U. Gheorghe, cu un impozit către stat de 10.544 lei anual. De altfel, pe baza acestui impozit, boierul şi-a depus de multe ori candidatura pentru Senat. La Colegiul II de Senat Putna au votat 619 alegători, persoane înstărite, dar nu de nivelul alegătorilor din Colegiul I. Urmau alte 3 colegii pentru Camera Deputaţilor, Consiliul Judeţean Putna şi Consiliul Comunal Focşani pentru care votau o dată cu alegătorii direcţi şi un anume număr de delegaţi care reprezentau pe alegătorii indirecţi.

Deşi numărul alegătorilor era redus, campaniile electorale erau destul de solicitante pentru candidaţi, obligaţi să facă numeroase vizite la alegătorii din colegiu, vizite care trebuiau repetate  măcar o dată. Prin urmare, candidaţii efectuau peste 2.000 de vizite în campania electorală, acasă la categoriile de persoane care se încadrau în legea votului cenzitar.