Cum trecem de la starea de veghe la somn. Procesele complexe care se produc în creierul nostru atunci când dormim

Deşi toţi oamenii adorm noapte de noapte, nimeni nu ştie cu exactitate cum se produce trecerea creierului de la starea de veghe la cea de somn.

Somnul este cel mai important proces pasiv şi reconfortant, deşi nu toată lumea îi înţelegem importanţa. Asemenea unui utilaj, şi corpul uman are nevoie de perioade de repaus, pentru reparaţii, în special la nivelul muşchilor.

Medicii susţin că este ideal ca fiecare dintre noi să respectăm zilnic un program de somn de cel puţin şapte-opt ore de somn. Dar procesul de adormire, care este o rutină zilnică, rămâne totuşi un mister. Asta pentru că oamenii nu au reuşit să-şi explice cum se produce această trecere a creierului de la starea de veghe la cea de somn.

Cele două stări sunt coordonate de procese cerebrale complexe cărora specialiştii au căutat să le găsească explicaţii.

Unul dintre lucrurile dovedite este faptul că somnul este necesar pentru refacerea structurilor nervoase care întreţin starea de veghe. Iar dacă un om nu ar dormi mai mult timp acesta poate avea tulburări de comportament şi chiar modificări de metabolism.

Potrivit specialiştilor care au studiat fenomenul, starea de veghe permite unui om un contact biologic cu lumea din jur, descoperind înlănţuiri de cauze şi efecte, orientarea atenţiei făcându-se exclusiv către exterior.

„Starea premergătoare somnului prezintă, în afara fenomenelor organice, o invadare dezordonată a imaginilor în câmpul viziunii. Gândul omului adormit este aproape exclusiv stăpânit de imagini. Dacă în starea de veghe aceste imagini au funcţiuni precise şi se integrează activităţilor psihice de supunere a spiritului la obiectele exterioare, de data aceasta imaginile izvorăsc tumultoase şi incoerente, desfăşurându-se în rit capricios. Astfel, un lătrat de câine, perceput în somn, nu mai suscită procesul de raportare a zgomotului la cauza lui reală, ci serveşte ca punct de plecare a unei fantasmagorii complicate şi arbitrare, susţine scriitorul şi medicul psihiatru Ion Biberi, care în urmă cu aproape 80 de ani a studiat zonele abisale ale subconştientului.“

Specialistul susţine că, închizând ochii, persoana care se pregăteşte să doarmă nu percepe un ecran negru şi uniform, ci poate deosebi o varietate de fenomene luminoase care se desprinde de pe fondul tulbure al pleoapelor.

Aţipirea, o risipire a atenţiei

Astfel, se apreciază că în timp ce starea de trezie se defineşte prin concentrare, atenţie, supunere la realitate şi contact vizual cu lumea exterioară, aţipirea reprezintă o risipire a atenţiei, o desprindere de lumea exterioară.

“Viaţa conştientă, rezultat al efortului de adaptare la realitatea cosmică şi socială, se destramă în timpul aţipirii, pierzându-şi coerenţa şi logica. Mecanismul funcţional al subconştientului în prag de veghe şi somn prezintă anumite legi care în exprimă comportarea. În general, adormirea neagă logica veghei şi reprezintă o tendinţă de substituire a ideilor abstracte şi a noţiunilor prin imagini”, mai susţine Ion Biberi.

Pentru specialist, imaginile care apar în timpul aţipirii se grupează în jurul fenomenelor luminoase, dar mai cu seamă în jurul unor scheme mentale.

"Imaginile din viaţa subconştientă cuprind elemente sufleteşti dintre cele mai variate ca natură, precum elementele afective, dar şi imagini depărtate în timp, cum ar fi amintiri din copilărie sau gânduri fugitive avute cu câţiva ani în urmă. Prin urmare, aceste date sufleteşti sunt disociate în timpul veghii şi fuzionează într-o imagine sau mai multe", mai precizează Ion Biberi

Specialiştii susţin că trecerea de la starea de veghe la cea de somn se produce în doar câteva secunde şi acest ritm somn-veghe coincide cu ciclul noapte-zi.