Cum se întoarce roata istoriei. În perioada interbelică, străinii munceau pentru români

În zilele noastre, românii au împânzit Europa, în căutarea unui trai mai bun. În perioada interbelică, ţara noastră era căutată de străini care voiau să muncească aici în cele mai diverse meserii.

Până la valul refugiaţilor care au invadat Europa, unele ţări ale Comunităţii Europene s-au plâns că nu mai au loc  de românii imigraţi între hotarele lor, cei mai mulţi dintre ei plecaţi pentru a trăi un pic mai bine decât în ţara care nu le putea oferi acest lucru. 

În perioada dintre cele două războaie mondiale, lucrurile stăteau altfel: mulţi străini veneau, la rândul lor, să lucreze în România.

De exemplu, în perioada interbelică, într-un mic judeţ ca cel pe structura căruia s-a format Vrancea, adică fostul judeţ Putna, în suprafaţă de 3.500 km, se găseau în anul 1932 aproape 10.000 de străini la o populaţie de circa 190.000 de români.

Sau mai bine zis unul din 20 de locuitori era de alta naţionalitate. Ce-i drept, aproximativ 8.000-9.000 de locuitori erau evrei, dar diferenţa de peste 1.000 de suflete, potrivit datelor din arhive, era reprezentată de unguri -220, rusi-11, bulgari-50, germani -30, turci-29, sârbi-80, greci-95, poloni-61, italieni-64, cehi şi slovaci-25, elveţieni-3, austrieci-7, albanezi-65, ucrainieni-14, francezi 4, armeni-42 etc.

“Vrâncenii de odinioară nu se văitau aşa cum au făcut-o cei din Europa, iar autorităţile nu s-au întrecut în a le pune beţe în roate străinilor, chiar dacă exercitau asupra lor anual o investigaţie consistentă, dar nu umilitoare, în care îi interogau, puneau o viză de liberă petrecere, eventual dacă aveau purtări suspecte comunicau acest lucru la Siguranţa judeţeană pentru alte demersuri legale”, spune istoricul focşănean Florin Dîrdală.

Potrivit acestuia, străinii veneau în România, cu excepţia evreilor care erau deja stabiliţi şi recunoscuţi ca buni comercianţi, pentru activităţi pe care acum  românii merg acum în ţări precum Italia, Spania, Marea Britanie şi peste tot. Practic, străinii erau în perioada interbelică la noi în ţară muncitori, grădinari, zidari, brutari, lăcătuşi, tâmplari, rotari, tubari, foarte puţini având avere şi profesii precum proprietari de moară sau administratori de moşie.

“Aceasta este roata istoriei. Ieri românii le ofereau pâine străinilor, azi ei ne întorc serviciul. Din păcate, europenii nu par la fel de încântaţi precum erau odinioară vechii vrânceni, care îi căutau cu bucurie pe aceşti străini deosebit de pricepuţi la unele munci care nu erau punctul forte al populaţiei băştinaşe”, mai spune Florin Dîrdală.