Cum s-a construit Marele Zid Chinezesc. Mii de oameni au plătit cu viaţa pentru realizarea celei mai mari structuri ridicate vreodată pe planetă

Cea mai mare structură ridicată vreodată de mâna omului a fost visul primului împărat al Chinei, pentru a se apăra de popoarele invadatoare.

Cea mai mare şi lungă construcţie strategică din lume, Marele Zid Chinezesc, a fost realizat de-a lungul frontierei de nord a Chinei unite, cu rol de apărare împotriva popoarelor nomade.

Construcţia zidului a început în anul 215 înainte de Hristos, atunci când primul împărat al Chinei, Qin Shi Huangdi, a trimis peste 300.000 de oameni, în special ţărani şi prizonieri politici, să muncească la acest proiect gigantic, în lungime de peste 21.000 de kilometri. Construcţia zidului a început într-o zonă muntoasă, astfel că din lipsa argilei zidul a fost ridicat din piatră aşezată straturi.

Costurile umane ale ridicării zidului au fost enorme, iar, aşa cum spuneam la început, cei care au de suferit în principal au fost ţăranii.

“Din fiecare familie cu cinci membri, cel puţin doi erau duşi să muncească cu forţa la zid. Deţinuţii condamnaţi la muncă silnică la zid trebuiau să străbată sute de kilometri în cătuşe şi cu zgărzi de fier la gât. Mulţi dintre recrutaţi mureau în marş. Cai care supravieţuiau  călătoriei erau adăpostiţi în lagăre improprii şi puşi să muncească pe un soare arzător, ploi devastatoare, vijelii cu grindină care rănea”, potrivit documentelor care s-au păstrat.

În anii care au urmat, zidul a tot fost reclădit, iar lungimea sa maximă a fost atinsă în secolul XV, în timpul dinastiei Ming.

Mai târziu, în anul 1493, împăratul Hongzhi a început construcţia zidului care servea ca apărare contra mongolilor şi pentru o supraveghere mai bună a drumurilor comerciale, ca porţiunea centrală a drumului mătăsii, pe crestele munţilor începându-se o construcţie deosebit de costisitoare.

Materiale de construcţii folosite la ridicarea acestuia au fost compuse în principal din piatră de calcar arsă şi amidon de orez. Primele construcţii ale Zidului, înainte ca acesta să capete amploarea şi recunoaşterea din zilele noastre, au fost realizate însă din argilă, deloc rezistentă odată cu trecerea timpului. 

Grosimea sa nu a fost nici ea una uniformă, între 4 şi 10 metri, iar la intervale de câteva sute de metri s-au ridicat turnuri înalte de 12 metri şi late de 6,5 metri, folosite pentru observare, dar şi ca depozite de arme. Se apreciază că e toată lungimea zidului există 40.000 de astfel de turnuri.

“Odată terminat şi întărit cu soldaţi, zidul s-a dovedit un bastion formidabil în fiecare din miile sale de turnuri ce putea adăposti o mică garnizoană, stocând în măsura posibilului suficiente provizii pentru a rezista unui asediu de patru luni”, susţin specialiştii care au studiat arhivele.

De-a lungul secolelor, zidul a suferit stricăciuni şi a fost refăcut pe aproximativ o treime din suprafaţa sa, acest lucru întâmlându-se mai ales în timpul dinastiei Mindg, care s-a aflat la putere între 1368 şi 1644.

Lăsat în paragină începând cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecţie guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porţiune din zid a fost reabilitată şi este accesibilă şi astăzi turiştilor.

În urmă cu trei ani, administraţia de stat însărcinată cu patrimoniul  a precizat că aproximativ 2.000 de kilometri din Marele Zid Chinezesc au dispărut şi aproape 1.200 de kilometri sunt în stare proastă.

Studiul a fost făcut pe un segment lung de 9.000 de kilometri din cei circa 21.000 de kilometri cât totalizează această construcţie, oficialii spunând că localnicii au furat cărămizi din zid pentru a-şi construi case.