Cum l-a executat banca pe marele scriitor Duiliu Zamfirescu pentru un împrumut nerestituit

Cel mai important scriitor al ţinutului Vrancea de astăzi a contractat un împrumut de 10.000 de lei în urmă cu 99 de ani şi nu s-a ţinut de cuvânt în restituirea datoriei.

Şi  în trecut, ca şi acum,  creditele erau căutate de focşăneni, mulţi dintre aceştia uitând să le mai înapoieze la termenele scadente.

Aşa a procedat  în anul 1916 şi cea  mai de vază personalitate din toate timpurile a acestor locuri, nimeni altul decât marele scriitor Duiliu Zamfirescu. Mânat de cine ştie ce nevoi, a mers în luna aprilie1916 la o bancă din Focşani , unde a contractat un  împrumut de 10.000 lei. 

Condiţiile de rambursare cu care negociase împrumutul erau un pic diferite faţă de azi, marele scriitor luându -şi angajamentul ca o lună mai târziu să restituie toată suma, aspect pe care nu l-a îndeplinit, semn că afacerile nu-i mergeau tocmai bine.

Banca „Milcov”, prin şeful ei Valeriu Sterian, a solicitat Tribunalului judeţean să-l oblige pe Duiliu Zamfirescu la plata datoriei cu procent comercial de la scadenţă, plus cheltuieli de judecată şi de urmărire.

„Procedura de chemare în judecată  a fost îndeplinită de agentul corpului de portărei  al Tribunalului, care în data de 6 iulie 1916 s a deplasat la domiciliul acestuia din Focşani, str Bulevardul Carol  nr 35, unde nu l-a găsit  pe citat şi nici vreo persoană din familia lui care să locuiască aici, fapt pentru care petiţia de chemare a fost lipită pe uşa locuinţei sale, întocmindu-se şi proces verbal  în acest sens.  La termenul de judecată din 26 iulie 1916 instanţa a emis  sentinţa comercială nr. 56 prin care  obligă pe pârâtul Duiliu Zamfirescu să plătească Băncii Milcov din Focşani  suma respectivă şi procentele legale de dobânda  de 6% pe an, precum şi 100 de lei cheltuieli de judecată. Mai mult decât atât, şeful băncii a aşteptat termenul legal de recurs, după care a cerut de la Curtea de Apel din Galaţi un certificat care să ateste că Duiliu Zamfirescu nu a făcut contestaţie în termenul legal”, ne spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale-Filiala Vrancea.

Bancherul Sterian a luat certificatul de la Galaţi,  a venit la Focşani şi a mers direct la Tribunal unde a depus  pe 11 decembrie 1916 o solicitare de investire cu formulă executorie  a sentinţei comerciale deja pronunţate. 

Documentele de arhivă nu ne mai dezvăluie paşii următori din dosar, dar nu este exclus ca reprezentanţii băncii să fi mers atât la casa din Focşani a familiei Zamfirescu cât şi la conacul din Faraoane unde au căutat în primul rând bunuri mobile pe care să pună sechestru în vederea valorificării acestora.

Când a văzut că lucrurile capătă altă turnură, iar bunurile de pe mica moşie au fost luate la inventariat, Duiliu Zamfirescu nu a mai aşteptat o altă invitaţie şi a făcut rost de bani să-şi achite datoria către bancă.

Mai puteţi citi:

Scriitorul Duiliu Zamfirescu, un Don Juan fermecător, care nu ezita duelul atunci când era provocat

Autorul lui Tănase Scatiu a fost la sfârşitul secolului XIX şi unul dintre cei mai importanţi cronicari ai vieţii mondene din Bucureşti, pe când scria pentru „România Liberă”.

Duiliu Zamfirescu, boierul literaturii române

Sriitorul, fiu de arendaş, era un bărbat extrem de elegant, care se îmbrăca după ultimul „răcnet” în materie de modă, fapt pentru care doamnele din înalta societate roiau în jurul său.